Primavara sufletului unui inger confuz

Am inceput ca un inger confuz care nu stia pe ce lume se afla ,in permanenta indragostita si in permanenta "suferind" din cauze pe care nici eu nu le intelegeam. Ganduri absurde si pline de intuneric pusesera staptanire pe mine. Oceanul rautatilor si suspinelor ce ma inconjura era oarecum indus de o forta mai mare decat mine ...Pasiuni ascunse si o dorinta arzatoare de a face rau se instalase in inima mea. Uitasem sa fiu om si ma transformasem intr-un demon irational si plin de noroi pe aripile odata albe acum cenusii. Nu reuseam sa scap de acea fierbinteala bolnava ce ma imbracase pe nesimtite. Totusi ...cineva acolo sus ma iubeste indiferent de greselile pe care le comit si poate cineva in jurul meu ma iubeste daca nu la fel de mult ca cel de sus macar destul de mutl incat sa se roage pentru sufletul meu damnat. O caldura interioara a inceput usor usor sa alunge frigul si gheata din jurul meu . Calmul si linistea isi fac aparitia incetisor cu maturi si carpe de praf in mana. Deznadeajdea se retrage in coltul ei ascuns si Speranta zambeste cu intelegere . Iubirea si Prietenia se itnroc din tari straine si imi imbratiseaza inima ofilita...si parca un boboc micut incepe sa isi faca loc printre atriile si ventriculele "uscate". Obsesiile "fluturilor verzi" se indeparteaza din ce in ce mai mult. Am gasit drumul spre iesirea din labirintul intortocheat spre lumina delicata si inaltatoare a razelor soarelui. Inspir adanc aerul pur ,curat si plin de mii si mii de arome . TRAIESC! Imi vine sa plang si sa rad ! TRAIESC! sunt vie si am timp ...am timp sa fiu fericita.