Doar primavara...

Sunt pe marginea lacului. Afara s-a incalzit. Simt mirosul de primavara cum imi invadeaza fiecare particica din corp. Ma simt chiar bine. Sunt optimista. Zambesc. Sunt momente cand imi trec nori gri peste ochi ,dar ...sunt doar momente. E ceva neterminat desi e neinceput in trecutul meu. Poate ca...Un latrat imi intoarce gandurile spre realitate. In jurul meu s-a aglomerat. Zeci de oameni au iesit cu cateii la plimbare. Altii se plimba romantic, altii alearga nestingheriti iar copiii sunt cu rolele sau bicicletele. Orasul a prins viata. In sfarsit! Maine e 1 Martie. Pentru mine ziua de 1 Martie e colorata. Imi inspira joc si culori. Mireseme de ghiocei si snuri rosii cu alb...Vad padurea din spatele casei bunicilor unde ma duceam sa culeg ghiocei cand eram mai mica. Imi aduc amitne parca as fi acolo mirosul de pamant umed si de viata...Copii alergand pe strazi...imbujorati,cautand martisoare pentru mamici , bunici,colege. Emotia celor care ofera si celor care primesc. Opriti-va un moment si priviti copacii...priviti iarba, priviti cum totul renaste. Am fluturi in stomac si imi vine sa plang de fericire. Ma simt mica si prostuta dar atat de fericita incat daca maine ar fi ultima zi din viata mea ar fi perfecta.

Cuvinte fara sens...

Si ma ucizi fara un pic de mila
Si ma iubesti si ma urasti cu sila
Ma vrei sa fiu a ta si apoi sa ma arunci
Nu vrei sa ma iubesti ,vrei sa ma alungi

Ai vrea sa fie doar ca tine
Si un refuz te-a indreptat spre mine
Vrei doar pentru ca nu ma poti avea
Pentru amuzament vrei iubirea mea

Te sperie orice fel de sentiment
Si tot ce inseamna permanent
Nu poti trai fara schimbari
De loc,de viata sau de stari

Te pierzi pe tine in minciuni
Nu vrei si nu accepti minuni
Esti un ateu si pentru tine
Indiferent ce vezi e tot ca tine

Stai in tacere te gandesti
Suferi si plangi apoi zambesti
Te inchizi sub masca de sarcasm
Si dragoste iti provoaca astm

Ai mii de intrebari in minte
Dar nu le transformi in cuvinte
Le lasi sa zaca si sa coaca
In fiecare zi mai mult te toaca

Tot ce ating se transforma in scrum si cenusa. Fiecare zambet e parca fortat ,fiecare cuvant pe care il scot mi se pare fals si fara esenta. Ma simt pierduta in mine. Ma caut si nu reusesc sa ma gasesc ... Sunt undeva departe,atat de departe incat nici macar nu ma mai simt. Imi vine sa plang, sa plang precum un copil, dar nu am motiv si nu am lacrimi. MA gandesc la plans si vad in fata pereti goi ,scorojiti... simt cum ma cuprinde anxietatea...parca as fi o asmastica fara aer ... Mi-e mila si mie de mine. Sunt patetica! Ma plang intr-una si nimic nu imi ajunge... Ma simt stearsa, ba nu! SUNT STEARSA!!!! Sunt complet lipsita de stralucire si nu sunt nici macar un diamant ce paote fi slefuit. M-am mintit destul. Poate chiar nu am potentialul de a reusi , paote chiar trebuie sa ma multumesc cu putin si paote chiar nu are rost sa lupt pentru ceea ce doresc ,pentru ca ceea ce doresc e aproape imposibil de obtinut. Nu stiu , nu mai stiu ...