Alte cuvinte...

Priviti cu totii tristetea din jurul vostru? Intelegeti oare neputinta de a fi fericiti? Oamenii au devenit mai tristi...grijile le umplu vietile...inimile pure si curate s-au pierdut undeva ...in trecut. Suntem oare o tara de lasi? Unde ne este curajul, onoarea, dreptatea? Trebuie sa schimbam ceva...Ascultati-va inimile...Oare suntem atat de obtuzi cu totii? Trebuie..e necesar sa schimbam ceva!!!! Unde ne sunt omenia, entuziasmul, speranta? Mai credem oare in ceva? Am pierdut timpul complacandu-ne in situatia actuala. Va rog, treziti-va la realitate! Avem nevoie de un nou inceput, pentru noi, pentru cei care care au fost si pentru cei care vor veni. Stiu ca e greu...stiu ca e nevoie sa strigam, sa iesim din pasivitatea asta convenabila. Suntem comozi, obisnuiti sa ni se ofere totul pe tava, suntem dependenti de cei care au luptat, de cei care vor sa lupte dar nu au curaj, de cei care au muncit si li se inchid usile. Suntem o forta, ascultati-va inimile si haideti sa facem ceva. Urasc indiferenta, ne distruge umanitatea...egoismul a pus prea mult timp stapanire pe noi...
Unde ne-am pierdut insufletirea?

Nu pot opri timpul pentru o luna...nu ma pot opri sa fiu eu ...pentru nimeni... Dragostea, o suferinta mult prea amara pentru clipele de fericire pe care le produce...nu pot opri nesiguranta cu sentimentele mele...nu pot opri egoismul cu mangaierile mele...nu ma pot minti la nesfarsit ca dragoste nu cere sacrificii si nu ofera compromisuri...nu pot rade ..nu pot plange...timpul ...lumea...distanta...totul e impotriva mea...poate chiar si eu...Nu pot oferi mai mult decat am oferit si nu pot primi mai putin decat am oferit...nu pot trai la nesfarsit cu daca...si filosofie...confuzia mea...caderea mea...aripi taiate...vise facute scrum..sperante ucise...Iubire?:))) un cuvant ce nu isi are sensul, nu isi are locul in viata, inima, sau vorbele unui om...totul este o iluzie....Daca iubesti nu arata acest lucru si vei fi vazut ca un indiferent, arata si vei fi calcat in picioare...Cand crezi ca ai gasit...omite acest gand...e doar o parere..cand stii ca e ceea ce vrei...regandeste totul de la zero...nu exista NOI...exista DOAR TU...omul este in realitate singur...doar el se schimba...ceilalti raman la fel...independent de noi...nimic nu e ce pare..

My way to be

BodyCum poti dintr-o prostie sa ajungi la ceva miraculos? Mereu am spus ca soarta este ironica… si viata in toata splendoarea ei. E urat ca lucrurile frumoase te pun intotdeauna sa faci alegeri…alegeri pentru care trebuie sa ranesti sau sa incalci principii. Si cum nici un razboi nu ramane fara victime in general ranesti toate persoanele pe care incerci sa le protejezi….si cum orice alegere este precedata de o lupta interioara in care toti demonii trecutului si ai viitorului se lupta sa te dea gata tu persoana ingrata ce incerci sa protejezi fericirea…ce o fi insemnand ea de fapt , tu inculpat si judecat…ziceam…iesi evident cel mai sifonat si cu sentimentul ca ai murit si ai inviat mai prost decat inainte…

Si cum evident nimic nu este simplu , idiferent de ce decizie iei …este gresita…

Si poate totusi iti doresti intelegere si compasiune…eh de fapt nu iti doresti toate astea pentru ca daca le ai , si din pacate de cele mai multe ori le ai, iti dai seama de nemernicia sufletului tau ingrat. Realizezi ca bunatatea celor din jur iti face rau si iti provoaca dureri mai mari decat lupta data in interior , in colturile cele mai intunecate ale constiintei tale subrede. De ce iti fac rau toate astea…pentru ca realizezi ce depravare salasluieste in adancurile sufletului tau si cum tu credeai ca esti o persoana cu coloana vertebrala, ca esti un copac ce nu se indoaie la furtuna, si cand colo, la cea mai mica tentativa cedezi si te arunci cu capul inainte ca berbecul la taiere….Dar in fine …cum nimic nu este corect in viata si cum totul este relativ nu trebuie sa ne palngem prea mult de soarta noastra, pentru ca in fond noi singuri suntem vinovati pentru cine suntem…

Si te trezesti zambind prosteste caci realizezi stupiditatea si nonsensul alegerii care de fapt nu e o alegere ci o inraurire de influente ale unor factori externi. Tut e credeai mai presus de toate astea, de tot ce inseamna sentiment si alegeri si la un moment dat iti dai seama ca esti mic…atat de mic si atat de neinsemnat si ca inteligenta care te-a condus de-a lungul vietii nu este una superioara ,ci una mediocre, de duzina. Si te enervezi, caci realizezi frustrat ca tot ce ai cladit despre tine era doar o minciuna si o iluzie. Te dezvelesti in proprii tai ochi si realizezi cu dispret ca nu esti nimic. Te privesti in oglinda cu superioritate si nu poti realiza cine e persoana aceea de acolo , acea persoana neinsemnata. Nu iti dai seama ca esti tu lipsit de toate mastile ce le porti in fiecare zi. Cel mai grav este ca nu te minti pe tine , ci servesti aceeasi minciuna si celor din jur. Si le-o servesti zi de zi pana cand, la un moment dat pierdut in propriile-ti masti …uiti daca ti-ai pus-o pe cea potrivita. Incepi sa umbli gol ..si toata lumea te priveste cu dispret si nu intelegi , nu intelegi ce se intampla. Toata lumea care pana acum iti zambea acum te-ar strivi ca pe o insecta.
Apoi te intorci spasit in interiorul tau, cauti cu umilinta sa gasesti adevarul despre tine, despre cei din jur …si trebuie sa alegi…dar cum sa alegi cand tu nu te intelegi pe tine, cand te lupti sa descoperi cine esti si ce vrei..?! Si iti dai seama ca esti slab. Iti dai seama ca astepti sa ia cineva deciziile in locul tau si ca depinzi prea mult de ceilalti…sau realizezi ca interesul tau e paote mai mare decat sentimental pur….sau efectiv realizezi ca de fapt nu stii in ce categorie intri si ca un lucru simplu este paote cel mai greu de realizat…

Vise

Visez. De ce nu as face-o? O parte din energia lumii e extrasa din vise si din sperante. Plecand de la premisa ca doar copiii au dreptul sa viseze si sa spere multi dintre noi uitam ca imaginatia si trecerea peste imposibil au facut sa existe multe inventii...
Lumea de dincolo de realitate este cea care imi poate oferi tot ceea ce imi doresc fara sa platesc vreun pret, fara sa fiu nevoita sa ranesc sau sa fiu ranita...
Da imaginatia e ceva minunat, ceva mirific si fara vise cred ca as fi pierduta...Visele , sperantele si cele mai ascunse dorinte... combinate au cel mai dulce gust si cel mai imbatator tratament contra uratenii din lumea reala...
Totusi, este necesar sa ramai constient si sa faci diferenta...sa poti sa iei intotdeauna ceea ce este util si sa lasi in urma ceea ce nu poate fi implinit...
Ilogicul din vorbele mele este logic intr-un fel...doar...IMAGINEAZA-TI!

Lumea in care traim

clachezi...indiferent cat de puternic te crezi in fata celorlalti...clachezi...nu poti si nu ai forta necesara de a te modela dupa dorinta fiecari persoana in parte. Aste e clar. In cate bucati sa te imparti ca sa poti fi pe placul tuturor? In cate fire sa te despici astfel incat sa nu gresesti si sa poti fi totusi drept si sa te regasesti de fiecare data? Se paote oare sa te pastrezi curat intr-o mare plina de alge si multe alte mizerii? Concluzia este una singura: daca incerci sa impaci pe toata lumea in mod sigur vei gresi si daca vei gresi vei fi marginalizat. Sa fi om in ziua de azi este complicat. Binele nu poate fi inteles decat ca un compromis... sentimentul de loialitate e inteles ca o asteptare, iar prietenia...prietenia ei bine, aici lucrurile se complica! Am crezut atat de mult in oameni incat oamenii au inceput sa ma acuze de tradare si parsivitate...e un nonsens si un paradox...dar daca faci un bine in mod sigur ti se va raspunde cu rau...de ce e oare atat de trista lumea in care traim? de ce e atat de fara substanta lumea celor mari? de ce oare tot ce e mai important sunt banii? unde suntem noi...oamenii?

La un moment dat am inceput sa am dreptate....si inca nu am ajuns sa ma insel...