Niciodata este un cuvant atat de mare si atat de greu de implinit. Desi stii ca ceea ce ai hotarat e in perfect acord cu toate astrele posibile, atunci cand spui niciodata spui poate totusi intr-o zi. Si te intrebi, la un moment dat, "dar daca?", "oare cum ar fi fost?" si iti faci sperante ca totusi ceea ce este un niciodata se va transforma in "candva"... Bataia aripilor se mai aude inca, dar e un sunet indepartat, dansul lor nu se mai vede, se zareste doar o umbra de ce a fost si parca totul a fost doar un vis. Nimic nu e si nimic nu a fost...Undeva, candva, cineva...nimic acum nu poate demonstra...

E atat de trista lumea celor mari. Nu ma plang doar observ. Nimic nu e cum credeam ca o sa fie si fiecare treapta spre maturizare pare mai grea , mai ciobita, mai rupta decat cea cu un pas in urma. Ma uit la albumul de fotografii. Vad inocenta care era odata distrusa cu fiecare clipa petrecuta pe acest pamant. Memoria mea e in trecut, ciudat este ca nu imi place prezentul si nu vad un viitor prea roz pentru mine si pentru multi din "minunata noastra tarisoara" dupa cum bine spune un om drag mie.
Iau o carte de istorie si vad cum trecutul se repeta iar si iar ...la infinit. Noi ca popor nu am avut niciodat curaj sa ne spunem parerea, sa iubim, ne-am lasat impresionati de putinul care ni se arunca, de resturile de la mesele celor mari. Am strans frimiturile europenilor si acum suntem in acelasi loc, stranegm praful si maturam mizeria pentru a o depozita caci cine stie cand mai e nevoie de gunoi...Poate cine stie intr-o zi vom avea o lume fara gunoi si ...eventual am putea sa il furnizam noi.
Credeam ca nu ma mai poate uimi nimic si totusi in fiecare zi sunt socata de deciziile celor mari care ar trebui sa ne protejeze si sa ne invete cum sa reusim sa rezolvam problemele, in schimb ei ...ne fac mai multe probleme pe care noi trebie sa le depasim, din care noi singuri trebuie sa invatam si sa icnercam sa nu le mai repetam... dar cum cand noi nu avem curajul sa ridicam capul din pamant , sa ne indreptam spatele si sa luam decizii...???

- Stii ca tot ce voi fce este sa iti ranesc inima, nu sunt usor de multumit...plus ca mai spun si o gramada de minciuni...crezi ca imi poti face fata?
- Stii ca nu vreau decat sa ma joc, acum ... nu ce caut nimic serios, sa ca cel care s-ar putea sa sufere ..esti tu.
- Iti dai seama ca e un pariu pe care nu am sa il refuz, sa te vad de ce esti in stare, draga mea...
- Indiferent de ce se va intampla intre noi nu ma voi indragosti de tine. Promite-mi ca nu o vei face nici tu!
- Nu e nevoie sa iti promit, nu te mai flata atat ... nu ai nicio sansa sa imi inmoi inima!
- Mai vedem noi...
- Esti cam sigura pe tine... nu crezi? Ai grija sa nu pici in propria-ti plasa...
- Si ca veni vorba de siguranta si ...modestie. Ha Ha...
- Start the game!
- Let's play it!

Cine esti?

Deci...unde esti? Unde sunt? Ce suntem noi. Mici atomi intr-un univers infinit. Particule infime formate din nimic si ce vin de nicaieri. Incotro ne indreptam pasii si dinspre ce colt uitat de lume am venit. Cine esti TU? Priveste-te in oglinda si spune-mi cine esti! Spune-mi cum te vezi si descrie-mi fata ta astfel incat sa pot sa stiu cu cine discut. Poti face asta? Poti sa imi descri in asa fel o figura incat sa pot sa ii patrund intreaga fiinta. Sa pot vedea pana in adancuri??? Tu fiinta venita de nicaieri si urmand un drum necunoscut...spune-mi ce simti ca va fi maine... Spune-mi unde te vezi peste o ora....imi poti descrie visul tau? Viitorul? Ce este viitorul? Ceva ce incepe inca de cand se termina trecutul si prezentul. E aceea miime de secunda care desparte o litera de alta... un gand de altul...o pala de vant de alta................... Cand? Unde? Cum?...dar mai ales...DE CE??? Cine esti tu ????Cine?

Este atat de ciudat sa imi citesc propriile postari. Atat de mult sirop in ele si atata dulceata. Parca sunt scrise de o alta persoana si nu de mine. De cele mai multe ori sunt genul critic, rautacios in viata reala, dar aici nu pot decat sa scriu altfel, sa fiu altfel. Uneori ma pierd printre personaje confundandu-ma cu ele. Apoi revin la realitate ci recitesc ce am scris. De ce am scris si cum de am scris ceea ce am scris. Nu imi inteleg imaginatia, nu vreau poate sa ma confrunt cu mine insami. Undeva in creierul meu e o rotita care in mod sigur nu functioneaza cum trebuie si este posibil sa mearga in sensul opus. E ca atunci cand intri in transa...cand esti hipnotizat si spui tot ce ti s-a intamplat dar tu nu iti mai amintesti... E pur si simplu altfel cand te apuci sa scrii...uiti de toti si toate...si pur si simplu esti fericit aici...si crezi ca poate realitatea nu e atat de cruda pe cat o vezi...si crezi ca visele se pot implini...si crezi..da crezi si speri devenind un inocent si un "prost"....dar cat este de bine. E o senzatie de eliberare..............

"Sunt un tampit. Ma prefac ca nu imi pasa, dar tot ce fac este sa ma gandesc la ea. Oare unde e? Oare cu cine e? Oare isi mai aduce aminte? De mine? De noi? De tot ce a fost candva? Intr-un fel cred ca am subestimat-o. Am crezut ca pot sa o fac sa fie a mea... Dar m-am inselat. A fost de ajuns sa nu o caut cateva saptamani si... am pierdut tot ce cladisem o vara intreaga. Am fost atat de furios si inca sunt. Am vrut sa ovad venind ingenuncheata sa imi cerseasca dragostea... si era cat pe ce, dar atunci m-am inmuiat, nu am mai stiut cum sa reactionez... Ma intreb daca in clipa in care era cel mai vulnerabil mi-ar fi daruit ceea ce imi doream. Ciudat, nicio femeie nu m-a facut sa imi pun intrebari si sa fiu confuz pana acum! O urasc! OH1!!! O DETEST!!!! Dar in acelasi timp, o iubesc atat de mult...."

Lumea arde iar noua ne arde de dragoste. Suferim ca tampitii ca ala/aia nu ne da atentie si scriem despre amintiri sau despre dorinte ingropate. Asa si? Ce rezolvam? Nimic! Speram ca intr-o zi cretinul/cretina o sa ajunga sa citeasca blog-ul , o sa se si prinda ca este vorba despre el/ea si osa vina plin/a de dragoste spre noi. Asa si? Chiar credem asta...Chiar speram prostia asta? Si daca pana la urma sa zicem ca se itnampal toate astea ,dar personajul creat de noi, amintirea ramasa in sulfetul nostru este total schimbata...Daca ceea ce vm revedea va fi ceva amuzant, patetic, ceva dizgratios? Ah..m-am saturat!!!!! M-am saturat sa visez, sa sper...sa fiu o roamntica incurabila. Poate ca dragostea AIA pe care o vrem cu totii chiar nu exista. Pai si daca nu exista asta isneamna ca o sa murim? Nu ! Evident vom merge mai departe, vom munci ca nsite sclavi o viata intreaga iar in moemntul in care ne vom plictisi de relatii pasagere, sau de singurtate , ne vom hotara sa facem pasul cel mare, ne vom casatori , vom avea copii , vom avea nepoti si evident, la un moment dat, o sa murim!!!! Ce atata dragoste, ce atatea vise? Totul este efemer.....

ROMANIA TREZESTE-TE!!!!!

Ma uit la cum era i ntrecut. Poate ca viata era mai grea, paote ca nu aveau tehnologia noastra, poate ca nu toti oamenii aveau masini, dar totul era altfel. Mi-ar fi placut sa ma fi nascut in alte timpuri, mai devreme. Oamenii erau atunci altfel, mai uniti, existau prietenii ,existau OAMENI. Acum totul este atat de individualist. Cand crezi ca ia gasit n prieten care sa te inteleaga, care sa te respecte, care sa nu iti reproseze, te intorci cu spatele si simti un cutit infipt in spate. Fiecare e pentru el. Nimeni nu se preocupa de "seamanul" lui, nimanui nu-i pasa. Ma uit in jur si vad fete mascate de un zambet rece si suflete batrane. Putini sunt cei care fac ceva doar pentr ca le place si nu pentru ca trebuie si e necesar. Mai nimeni nu isi urmeaza visele si pe parcurs majoritatea uita sa fie ei ..sa fie copii,uita sa viseze.
De ce am ajuns astazi asa? De ce democratia, libertatea , in loc sa ofere locuri de munca, spitale accesibile tuturor, hrana si locuinte pentru tata lumea...de ce tot ce a fost udat de sange este acum blasfemiat? Sa fie oare blestemul ce planeaza asupra poporului astuia, si pe buna dreptate de prin anii '90.
Va amintiti? Nu nu aveti cum...Nu cei ca mine...Nu cei mici. Noi invatam din cartea de istorie cum pe data de 25 decembrie 1990 doi batrani, care , e adevarat au facut mult rau, au fost executati prin impuscare.
Acum, in plin secol al democratiei , la putere este demagogia. Toata lumea comenteaza, toata lumea stie politica, toata lumea vorbeste, isi plange nemultumirea, dar bineinteles, nimeni nu face nimic.
Cand eram mica visam la o lume buna, poate putinele momente in care am crezut in "norisori roz". Credeam intradevar ca cei buni obtin ceva bun din lume iar cei rai ce e rau. Am crescut cu speranta asta si observ ca .....ne meritam soarta. Ne e frica sa spunem ce vrem, ne e frica sa ne urmama visele , sa luptam pentru ceea ce credem...Suntem lasi, un popor de lasi.
Stiu cateva persoane care se invart in mormant de ciuda ca au murit pentru credinta lor , pentru ca noi si urmasii nostri sa traim mai bine ...
Doar himere...Vise pierdute ...Sperante ingropate...

Ding.....Diiiing...Dong...."Ah cine naiba suna la ora asta?" "Sunt eu, Amintirea. Am venit sa iti aduc cadou o seara instelata cu mici fiori." "Poftim? Nu inteleg ce vrei..cine esti.." "Am venit pentru tine. Am simtit ca ai nevoie sa iti aduc o plimbare nocturna si o discutie lunga. Iti mai aduci aminte?" "Nu stiu despre ce vorbesti" "A trecut doar un an...e imposibil sa nu stii despre ce vorbesc" "Nu stiu...nu inteleg" "Ma refer la acea seara cu parfum de tei si trandafiri, cu un gust dulceag si cu o amorteala ciudata, cu o strangere de mana si inlantuirea suava a doua guri..." "E o poveste veche...si nu imi mai aduc aminte. Trecutul e lasat in urma, pentru ca acum am un prezent infloritor si fericit" "Adica ma alungi?" "Te rog sa intelegi, nu te cunosc nu pot primi cadoul"

Umbre ale trecutului

Cand credea ca niciodata se va implini, cand spera ca sufletul ei se va linisti vazu in multime doi fluturi verzi. Aripile lor nu mai erau la fel de vivace, iar zambetul lor se transformase intr-o linie rece si sarcastica. Era acelsi par inchis la culaore, aceeasi piele delicata de copil, aceeasi culoare alba ca laptele ,aceeasi atitudine trufasa si mai ales ...erau aceeasi ochi verzi care o innebunisera la un moment dat. Nu se asteptase la o reedere, intr-un fel o dorise ,dar ii fusese teama de ea. Privirile li s-au intalnit. In ochii lui se puteau citit reprosurile, raceala si poate putina ura. Ea incerca sa evite sa il priveasca. Stia ca gresise intr-o foarte masura, stia. Credea ca era libera dar vraja lui, vraja lor ,a fluturilor verzi inca o afecta. Doua lacrimi mici isi facura simtita prezenta in colturile ochilor. Amintiri ascunse in cel mai intunecat loc al inimii ei ieseau acum la iveala...Dar il va uita..va uita totul...Trebuia...Trebuia???????????

Ce spui? Crezi ca trecutul se mai intoarce? Crezi ca istoria se repeta? Cine a fost mai intai: oul sau gaina? Nu poti spune cu exactitate ,caci un cerc nu are inceput si nici sfarsit... Crezi ca vei uita? Crezi ca vei putea ignora la nesfarsit intamplarile din trecut ,greselile sau momentele placute? Crezi ca poti elimina definitiv tot ce ai fost atunci ? Amuzant...Si eu credeam asta ,dar...de multe ori amintiri ca vise slabe imi revin in memorie...paote sunt regrete ,paote sunt frustrari ,incerc sa le elimin ,dar, in definitiv voi reusi vreodata? Intr-o continua cautare de sine ,intr-o continua confuzie...

Ploua! De vreo doua saptamani ploua intr-una. S-au dus toate planurile de prajit la soare. Sute de lcururi de facut. A venit si perioada sesiunii. Ma gandesc la toate si nu ma gandesc la nimic. Am pierdut notiunea timpului. PArca sta ,dar parca fuge. Nu stiu. Sunt dezorientata. In ce parte ar trebui sa merg acum. Ce cale ar trebui sa urmz. Se asteapta de la mine sa fiu responsabila, sa am capul pe umeri, sa stiu ce vreau de la vitata, sa imi fac o cariera, eventual sa imi intemeiez o familie si sa STIU. Dar nu...nu stiu ce vreau. Nu inteleg de ce trebuie sa crestem si de ce din ce in ce mai mult apar alte lucruri carora trebuie sa le facem fata. Ca de exemplu eu stau si ma intreb ce naiba pot face eu si la ce ma pricep. Pai...cma la nimic. Nu sunt pasionata de ceva ...nu am vise de viitor. E ca si cum viata mea e la o rascruce si poate ca intr-un fle ma apropii de final. Nu stiu. Dar daca maine ar fi ultima zi. As fi multumita? Am atatea lucururi pe care nu le-am facut,atatea greseli pe care nu am ajuns sa le repar,atatia oameni carora as vrea sa le spun imi pare rau... As vrea sa am timp...dar simt cum timpul e din ce in ce mai firav. Trece...totul trece si nu stiu ...oare ce e constant? Ce e rezistent si constant ...nu stiu ...probabil ca nimic..........................

"Mi-e dor de tine, stiu ca gresesc ca iti trimit mesajul,de cand nu ne-am vazut probabil ca acum ai pe cineva,si probabil ca daca este langa tine ma va uri, dar iti simt lipsa...Ma mai gandesc uneori (poate mai des decat ar trebui) la tine ...si ma intreb ce ar fi fost daca...daca as fi avut curajul sa te astept ...Cum ar fi fost daca ...daca ..."
...........
"Cine esti?"
.....
"Ah...Nu stii cine sunt..dragut ..mi-ai sters numarul ...m-ai sters definitiv din viata ta ,dragut ...Nu ma asteptam sa mi-o iau atat de dur ,dar asta este viata merge mai departe...sunt acea persoana care a investit sentimente si s-a ars,sunt acea persoana de care ti-ai batut joc si atat..."
.....
"Dar da ,la naiba,in pofida tuturor acestor lucruri mi-e dor de tine si am nevoie sa imi fii alaturi....Te...."


...."ADIO!"....

Sunt clipe ,momente cand esti deceptionat ,esti frustrat ca totul merge pe dos ,dar realizezi ca nimic nu reuseste fara un minim sacrificiu. Cand totul se destrama spera intotdeauna ,ceva bun va iesi din toate intamplarile aiurea din viata ta. Cand ai impresia ca vrei sa te arunci in gol pentru ca nimic nu este cum ti-ai dorit crede ca maine totul se va rezolva sau macar ceva ce iti doresti enorm se va implini. Nimic nu e la intamplare si totul are un sens. Nu uita ca cineva acolo sus te iubeste si intotdeauna iti va intinde o mana de ajutor. Zambeste chiar daca cerul se destrama si pamantul se cutremura. Intotdeauna va exista un soare si pentru strada ta si un trifoi cu patru foi care sa iti implineasca o dorinta. Fii intotdeauan increzator si nu te pierde cu firea. VA FI BINE:)

Draga EU,

A trcut atat de mult timp de cand nu te-am mai intrebat ce mai faci.Am fost atat de prinsa in valtoarea vietii incat nu ti-am mai dat nicio atentie. Am uitat ca tu esti ,ai fost si vei fi mereu cea mai buna prietena a mea. Te-am parasit de ceva vreme...Pur si simplu am fost atat de ocupata sa fiu placuta celorlalti incat ma uitat sa imi intorc privirea catre tine. Stiu ca erai putin cma trista cand ti-am vorbit ultima oara. Ma intrebai atunci ce sa faci sa ii faci pe ceilalti sa te inteleaga. Nu am stiut ce sa iti raspund atunci si acum cu atat mai putin stiu ce sa iti spun. Mi-ai spus ca paote amintirile ,trecutul or sa iti releve acea TU de odinioara. Ai reusit sa te redescoperi? Stii am uitat sa iti spun ca intotdeauna imi creezi probleme. Da, imi pare rau ca te demoralizez mai mult ,dar niciodata nu ma lasi sa fiu fericita.Insa fara tine nu pot trai. Esti prietena mea desi uneori nu ma ajuti deloc ,ba mai mult ,ma bagi si mai mult in bele...Eu te iubesc ...intr-un fel ...Stii la fel de bine ca si mine prin cate am trecut impreuna si am razbit intotdeauna doar pentru ca ...pentru ca atunci cand a fost nevoie am reusit sa ne intrepatrundem ca in prima zi cand ne-am cunoscut...iti mai aduci aminte acum 21 de ani cum am plans impreuna? Cum ne-am intrebat de ce a trebuit sa intram in lumea asta fara sens si plina de atat de multa rautate ,dar atat de frumoasa. Am incercat in toti acesti ani sa gasim raspunsuri la mii de intrebari si ne-am afundat mai mult in confuzie si ,poate putin in depresie. Cred ca ne-am facut-o cu mana noastra dar ...Cred ca este timpul sa zambim din nou ,sa ne imbratisam si sa mergem sa ne atingem visele.

Cu drag ,
A ta eterna EU

O fuga de cuvinte goale

Gresim...Cu totii o facem. Cel mai trist este cand realizam cat de grave sunt consecintele. Nu putem da inapoi , pentru ca de cele mai multe ori de greselile noastre depind atat de multe si paote chiar si atat de multi. Des se intampla sa mergem din greseala in greseala, din rau in mai rau...si atunci sa ne intrebma ce rost are? Ce rost are sa ne chinuim atat de mult sa indreptam ceea ce credeam ca este posibil cand atunci cand indreptam ceva stricam altceva. Stiti prea bine cum este sa rupem inima cuiva in mii de bucati, cum este sa ne ingreunam constiinta si sa suferim langa celalalt . Sunt sigura ca stiti cu totii. Nu cred ca exista persoana in lume care ,cu voie sau fara voie sa nu fi frant macar odata o inima, sa nu fi distrus un suflet. Mai grav este ca acele persoane vor face la randul lor greseli si tot asa pana cand cercul se inchide tot la noi.
Putem fi vreodata intregi? Chiar exista acea persoana perfecta pentru fiecare? Oare nu ne indragostim doar pentru a nu ramane singuri? Din teama ca am putea fi diferiti de ceilalti , de a nu putea simti? Oare nu ne minatim?
Si totusi ce ar fi viata fara cineva care sa doarma langa noi...care sa ne asculte atunci cand suntem frustrati...care sa viseze langa noi... Dar daca acea persoana nu este ceea ce vrem noi dar noi suntem ceea ce vrea ea...atunci e oare normal?
Cand stim ca iubim? Cu lumina inchisa atunci cand cineva e langa noi si ne tine in brate si ne viseaza ...iar noi visam la ceva mai presus de persoan respectiva este normal? Cand cineva plange pentru noi dar ...noi suntem atat de imuni la lacrimi si nu intelegem..nu intelegem nimic...Cum putem scapa de gandurile confuze atunci cand privim pe cineva drag nu il vedem? De ce nu putem raspunde cu toata inima unei inimi care este dispusa sa bata in acelasi ritm cu a noastra ? De ce intotdeauna lipseste ceva? De ce trebuie sa fim rupti de noi si mai ales de ceilalti? De ce suntem atat de egoisti si nu intelegem ...de ce nu intelegem ca suntem atat de nesimnificativi incat trebuie sa iubim pe cei care ne iubesc si sa nu ...sa nu visam la povesti ...Romeo si Juliet nu au existat...Si chiar daca...Chiar daca au existat ..dragostea lor a fost atat de scurta incat ...a murit.
Nu inteleg...totul se invarte in jurul meu cu o viteza mult prea mare pentru mine...Cineva in lumea asta mare ar trebui sa mi se potriveasca precum o manusa dar din ce mai mult cred ,simt ca nu exista perfectiune nici macar in dragoste...Nu pot indeajuns incat sa nu gandesc iubirea ...si nu gandesc indeajuns incat sa nu iubesc iubirea...
Fericirea...ce cuvant dulce si cat de greu este de atins...Fericiti sunt cei ce nu isi pun intrebari si isi traiesc pur si simplu viata...si ajung sa fie fericiti.
Descurajata privesc in urma mea si nu vad decat faptul ca inainte mi se asterne un drum la fel de nesigur ca si pana acum. Orice pas facut modifica indeajuns de mult lumea si echilibrul cu greu obtinut ...Si fiecare pas gresit aproape ca imi frange gatul. Cu ultimele forte ma ridic plina de zgarieturi si vanatai ...si incerc sa merg mai departe dar totul ma trage inspre trecut si apoi ma invarte intr-o valtoare rapida si de neinteles...
Cand? Cum ? ....

-Mi-e dor!
-Stiu!
-Te vreau!
-Stiu...
-Te simt atat de departe...desi esti aici...
-Stiu...
-Ma faci sa plang...
-Stiu...
-Iti place ca ma ranesti?
-Da si nu...
-Explica!
-Nu pot! E pur si simplu ceea ce simt! Vreau sa suferi desi nu vreau!
-De ce?
-Pentru ca te iubesc!
-Asta nu e iubire!
-Tu nu intelegi!Nu ai cum! Tu nu ma iubesti...Sunt doar un capriciu...
-Ce stii tu?
-Te cunosc mai bine decat te cunosti tu!
-Nu-i adevarat. Te-ai inselat de atatea ori in privinta mea...de unde stii ca nu te inseli si acum?
-Pentru ca stiu!
-Atunci de ce nu ma lasi sa plec?
-Te las!
-Nu-i adevarat...M-ai inlantuit si nu ma lasi decat sa ma indepartez,apoi ma tragi inapoi!
-Inca mai sper...
-La ce?
-Ca tu esti doar imagiantia mea si intr-o zi ma voi trezi si vei disparea!
-Nu te inteleg!
-Stiu...Tu esti altfel...Esti precum un inger cazut...Nu poti urca la cer pentru ca ai gresit dar nu poti coboari in infern pentru ca ai un suflet mult prea pur... Esti intre doua lumi...
-Deviezi de la subiect.
-Tu nu te intelegi pe tine, de ce incerci sa ii intelegi pe altii?
-Tu(plange)...nu(plange)...pricepi(plange)...nimic...
-De ce plangi?
-Pentru ca tu ma faci sa plang!De fiecare data ...
-Stiu...Si tu ma faci sa sufar! Enorm, doar ca nu stii!
-Eu? Pe tine? Niciodata! Indiferenta ta nu poate fi strapunsa de nimic!
-De ce ma judeci? De ce imi judeci masca? Cu ce drept ? Cine te crezi?
-Dar tu de ce o faci?
-Pentru ca te iubesc!
-Si eu te iubesc!
-Nu ,ti-am mai spus ,tu crezi ca ma iubesti!
-Dar...
-La ce ai renunta pentru dragostea ta?
-LA ...
-La nimic te asigur! Nu ai putea renunta la siguranta, la confort, la liniste, la tot ceea ce eu nu iti pot oferi!
-Nu-i adevarat!
-Ai mai facut asta in trecut ,o stii prea bine! Eu nu iti pot oferi decat dragostea mea si mult risc, multa nesiguranta si nici macar putina liniste... Ai vrea toate astea?
-Eu...Nu...nu...stiu...
-Eu stiu!NU ai putea risca sa ma iubesti cu totul ,pentru ca intotdeauna te vei intreba "DACA?". Imi pare rau...dar tu nu ma iubesti!
-Daca cineva nu te iubeste asa cum iti doresti nu inseamna ca nu te iubeste.
-Dupa cum spuneam ...DACA...Te rog pleaca...
-Eu...nu ..vreau sa te las ...
-Pleaca...vei suferi..pleaca am spus!
-NU!
-Ba ai sa pleci! Chiar daca azi ramai langa mine ,maine ai sa pleci cu siguranta!Nu esti genul care sa simta dragostea..esti genul care vrea sa intelega dragostea...Tu iubesti iubirea ...doar pentru ca incerci sa o intelegi...Pleaca acum!Nu te vreau in viata mea! ADIO!
-A..dio...(plange)

EA

...Statea in pat , intinsa, privind luna. Cam cu vreo doua zile in urme il zarise. Nu stia daca si el o vazuse desi si-ar fi dorit. In ziua aceea se simtea puternica si sigura pe ea. Ar fi vrut sa se opreasca sa il intrebe ce mai face, dar orgoliul ei castigase inca odata. De prea mult timp renuntase la ideea ca iubirea poate aduce ceva bun in viata unui om. Simtea inca odata vraja lui asupra ei ...dar era mult mai slaba decat in trecut.Se mintea singura spunandu-si ca el a pierdut ,nu ea. Apoi ii gasea scuze si se acuza pe ea. Nu stia acum ce simte. Ar fi dorit sa fie indiferenta, dar nu era. Plansese prea mult pentru ceva ce nu putea avea. Fusese un timp in care il pusese pe el pe primul plan si suferea pentru ca nu primea atentia lui . Nu suporta ideea ca cineva sa o manipuleze ,sa o joace pe degete, iar el reusise. Cel mai mult o deruta era faptul ca stia si ca nu o deranja. Il dorise aproape din prima clipa in care il cunoscuse. Isi aducea aminte de plimbarea nocturna prin tot orasul. Cand il ciondanise toata seara si apoi se impacasera printr-un sarut dur dar dulce. Zambea la gandul ca el o facea sa fie altfel, sa prinda aripi si sa nu ii pese de nimic. Dintr-o data se trezi din reverie. Privi luna pana cand somnul puse stapanire pe ea.

EL

Ca de fiecare data cand se gandea la ea, el avea zambetul invingatorului pe fata. Stia ca o vrajea. Parea ca o papusa in mainile lui. Se transforma de fiecare data cand erau impreuna. Incerca atat de mult sa fie rece si indiferenta incat oricne ar fi privit-o si-ar fi dat seama ca e nebuna dupa el. Inca isi aducea aminte cand se plimbau prin magazine zambetul ei la vederea unor manusi cu cap de mort. Ar fi vrut sa i le cumpere doar ca ei nu stiai cum sa ii faci un cadou fara sa iti iei una. Oglinda aceea le inapoise imaginea lor impreuna. Zambi la gandul cum se inrosise toata. O vedea naiva ... avea un scop precis sa o zapaceasca pana o sa ii cada in brate si apoi sa nu ii mai pese de ea. Pare o prada usoara ...doar ca si o naiva indragostita are surprizele ei. Intr-un fel o placea si nu ar fi vrut sa o raneasca, iar in alt fel era doar o alta ...si ar fi vrut sa scape cat mai repede de ea. O dorea dar nu o voia in viata lui pentru prea mult timp. Nu era genul care sa puna suflet iar ea era fix opusul lui. Aproape o uitase de cat timp nu se mai vazusera...dar ca de fiecare data cand reusea sa nu se mai gandeasca aproape deloc la ea , sa iasa cu altele si sa fie totul bine..ceva sau cineva ii aducea aminte de ea. De data asta chiar ea ii aparuse in cale. Trecuse pe langa el aranjata,aratand ca o fata...Era chiar draguta si ar fi vrut sa ii vorbeasca dar ea nici macar nu se uitase inspre el...Cevoa in ea parea schimbat...Era toata un zambet...putea spune ca e fercicita...doar ca ceva in ochii ei il oprea. Un nor mic ii umbrea ochii. Stia cand era cuadevarat fericita. O vazuse. Acum in schimb era altfel. Poate putin mai matura , mai feminina ,dar nu fericita in totalitate. Ar fi vrut sa aibe curajul sa o opreasca. Sa o intrebe ce mai face, dar nu isi permitea sa intervina din nou in viata ei si apoi sa o lase balta. Nu voia sa o mai raneasca. Stia ca daca ar fi vrut cu adevarat ea l-ar fi iertat, ar fi avut-o inapoi dar nu stia daca era cea mai buna idee. El ...nu cauta ceva serios , ea era prea mult pentru el. Responsabilitatea pastrarii inimii intacte, fara pata, era prea mare pentru el. Nu putea pur si simplu sa renunte la libertate doar pentru ca o iubea. Nu putea renunta la felul lui de a fi doar pentru a o iubi pe ea. Ar fi fost altfel si paote ca intr-un fel se temea sa o iubeasca si poate ca se temea sa nu sufere...
Acum statea singur, privind luna si zambind unei himere.

Vino! Atinge-ma!
Te vreau…mi-e dor sa te simt…Miscari frenetice de degete pe piele… Mangaieri moi si umede…Ah..Dor …un dor nebun de a face o nebunie …Zambet complice , imbratisare tandra si fugara….Joc indecent si viclean…Ochi plini de dornta…buze pline …DORINTA..PASIUNE….Te vreau…
Esti nebun …dart e iubesc! Vreau sa uit din nou cine sunt ,vreau sa actionez spontan fara sa ma gandesc al consecinte…Ah….Liniste…Si dintr-o data o respiratie draga…Ritm accelerat…muschi incordati…Nuri intariti…Fiori prin trup ….Te simt mai aproape …main ice isi soptesc patima…
Un miros masculin ,dur imbinat uc parfumul de femeie…Si neincetat , fluturi verzi imi penetreaza fiecare particica din trup…Dor , simt, dorinta , pofta de a fi altfel…………………………………………………

...Singur...

Singuratatea...Ce inseamna sa fii singur? Este oare atunci cand nu ai pe nimeni langa tine sau cand ai atat de multe persoane in jur incat nu stii de ce le ai . E oare atunci cand simti ca ai atatia prieteni incat nu ai nici unul? Sau este doar un sentiment de goliciune ;goliciune sufleteasca, sentimentul ca viata e infinita si tu nu o sa ajungi niciodata la sfarsitul ei...ca viata e ca un desert iar tu te plimbi sperand ca vei gasi o oaza pentru a-ti potoli setea... Sau poate este atunci cand esti inconjurat de zeci de amici care vorbesc si tu simti ca nu ai nicio legatura cu intamplarile din viata lor ... Este ca atunci cand mergi printr-un oras aglomerat si te simti ca un pustnic in munti?
Ciudat este ca atunci cand te simti singur incepi sa analizezi pana la cel mai mic fir de nisip. Atunci este momentul crucial cand iti pui sute de intrebari (existentiale), filosofezi pana nu mai poti si iti dai seama cat de nesemnificativ esti pentru ceilalti, cat de simplu s-ar trece peste moartea ta. Sa fii singur e ca si cum abia ai fi creat si ai fi ...inceputul. Oare cum e sa fii inceputul... logic din ce am spus mai devreme ..e ca atunci cand esti singur...
Cand spui singur ce vezi cu mintea?
Pot descrie o imagine de zi ploioasa...innorata...fara miscare...Tu cum vezi singuratatea?

Cam asa ceva...

Era o dupa amiaza calduta de primavara. El statea confuz in fata calculatorului. Cauta solutii logice pentru viata lui care o luase razna. Felul lui libertine de a fi. Toate fetele care ii treceau prin pat. Faptul ca nu reusea sa se indragosteasca si nu mai reusea sa gaseasca un inteles pentru faptul ca isi punea intrebari pe care nu credea vreodata ca si le va pune.Pana nu acum cateva luni radea de toti oamenii care spuneau ca iubesc si ca au fluturi in stomac. El era mandru ca nu va iubi niciodata. Dar acum se intreba cum e oare sa iubesti si de ce el nu reuseste sa simta. Incepuse sa isi puna problema ca poate este defect. Punea in balanta toate intamplarile din ultimele luni , toate lacrimile pe care le provocase si toate minciunile pe care le spunea la fiecare fraza. In tot ce pana acum luase in ras incepea sa vada doar partile bune ,doar sentimentele pure . Lacrimile erau de inger si binecuvantari pentru ochii care le eliberau. Gesturile indragostitilor erau flori de primvara si forta de trai. Oriunde intorcea capul vedea scene de dragote ,tandreturi ,iar faptul ca primvara venise …scosese din casa cuplurile fericite.
Se simte trist…fara o parte importanta din el . Sta in fata calculatorului si tasteaza. Flirtreaza cu diverse fete. Se gandeste ca paote in seara asta va da lovitura la o alta. Blonde ,brunette, roscate ,satene….cu ochi caprui ,cu ochii verzi ,cu ochii albestri ,cu ochii negri…..Multora le-a uitat numele ,altora le-a uitat fata….Trece pe strada pe langa ele ,ele il salute iar el e confuz….Plictisit de prostia lor se indreapt spre ferestra. Priveste pe geam… O vede pe una din multele fete care i-au trecut prin pat. Daca isi adduce aminte s-au simtit destul de bine darn u intratat de bine incat san u uite cum o cheama si sa si-o doreasca din nou in pat.
Zambeste ironic. Cine sunt ele si ce naiba au cautat in viata lui? Aiurea total. Intotdeauna a evitat sa se intrebe de ce si sa isi faca probleme cu privire la sentimentele altora, dar acum nu stia nici el ce il apucase. Fuck the rest and live youre life!!!! Dar….La naiba cu intrebarile si cu prostiile astea. Stia ce ii trebuie. O femeie in care sa isi elibereze frustrarile. Statea de zile intregi in casa nebarbierit ,nearanjat…Era timpul sa iasa la agatat. Se gandea cum trebuie sa fie azi. Da ,astazi va fi melancholic si romantic asa ca intra in baie, isi facu un dus, se aranja cat de cat (app arata ca un rebel ,dar atat de frumos incat orice femeie ar fi fost ori pe invers ori nebuna san u il priveasca) si apoi se duse la vecina lui si o ruga sa ii imprumute catelul la o plimbare (un pic de inspiratie …sorry K).
Cand a iesit din bloc a ridicat ochii inspre cer si a inspirit adanc. Un miros ciudat de familiar si care ii reamintea de copilarie il lovi. Apoi isi indrepta pasii inspre parc. El ,care de obicei nu dadea pra multa importanta detaliilor legate de cadrul in care se afla a fsot izbit de parfumul pamantului si al copacilor infloriti. Natura renastea si para odata cu ea si el. Catelul latra nervos. Vazuse o catelusa simpatica si ii atragea atentia ca simtea nevoia sa “socializeze”. Barbatul a inceput sa rada cu o pofta nebuna de viata ,de parca nu ar mai fi ras de mult . Simtea nevoia sa alerge , sa “zburde” ca un nebun. Priviri pline de dorinta se intorceau inspre el. Femeile il priveau fie ca erau singure sau cu un iubit de man ail priveau pline de speranta, dar el nu le vedea. Privea doar catelul care “socializa” de zor si copacii infloriti. Uitase ca iesise sa “agate” …uitase ca timpul trecea …era doar el cu …EL . Nimic nu conta. Mergea privind cerul senin si se lovi destul de dur de ceva…de fapt de cineva. O injuratura ii scapa printre dinti. Isi pironi privirea peste “obstacol” si vazu o …fata cazuta in fund.
-Auci! Scuze…Nu eram atenta…
-Hmmm….Ar trebui sa te trimit la dracu…m-ai lovit.
Fata se incrunta.
-Am spus imi pare rau.
-Asa si?
-Mda..nimic…las-o asa…Multumesc apropos pentru ajutorul dat sa ma ridic…
Fata se ridica nervoasa din praf se scutura putin si il impinse trecand pe langa el fara macar sa il priveasca.
Atitudinea ei il amuza teribil intratat incat icnepu sa rada cu o pofta nebuna.
-Hei …Hei…intoarce-te imi cer scuze,bine? Nu trebuia sa iti vorbesc asa….
Fata nu se opri din mers. Era destul de nervoasa. Gestul si vorbele lui o iritasera exagerat de mult. Se gnadi sa plece cat mai repede de acolo pentru a nu rabufni. Rasul lui nu facu decat sa ii inrautateasca starea de iritare.
-Draguta ,opreste-te…Hai sa o luam de la inceput.
Nimic,nici un raspuns, dar catelul scapat din mana din cauza bufniturii alerga direct inspre fata si o lua de picior.
-Aha intai stapanul ,apoi potaia . Ia-ti monstrul te rog de pe mine.
“Stapanul” alerga razand…
-Deh, intelege si el un lucru ….trebuie sa opreasca “dusmanul”.
Prinse catelul si apoi ii intinse amical mana. Fata privea confuza mana. Isi inalta privirea inspre fata “agresorului impertinent” si il privi concentrate. Privirile li se intalnira. Catelul incepu sa latre. Cei doi incepura in acelasi timp sa rada.
-Offff….okey okey …am inteles potaie nesuferita …fac pace cu stapanul tau. Haios prieten si hotarat avocat ai .
Zambetul sincer de copil si ochii senini il lovira. Isi aminti de ce iesise in parc ,doar ca…doar ca pe ea nu stia daca o dorea ca femeie sau dorea sa o prtejeze. Parea neajutorata, parea ca are nevoie in permanenta de cineva care sa o fereasca de “obstacole” implantate in pamant …ratacite . Ar fi vrut sa o faca sa palnga pentru ca mai apoi sa o imbuneze si sa o tina in brate. O privea , se gandea ca e un prost si ii venea sa isi dea doua palme. Ceva nu era in regula cu el si nu intelegea ce.
-Mda…prietenul meu nu e de fapt al meu …e al unei vecine…. L-am scos la plimbare ….
-Aha…adica l-ai imprumutat ca sa iesi la agatat, am inteles. Adevarul e ca daca stau bine sa ma gandesc daca stapanul nu face ravagii,desi nu cred ca este cazul , catelul asta ar face in mod sigur victime printre femei.
Incepu sa rada cu pofta. O privea mirat. O amuza gestul lui darn u o deranja prea tare. Ii spsese practice ca el arata bine si ca poate avea orice femeie isi doreste… Era incredibil de sincera si de …indiferenta la …el . Era putin in dubii.
-Sa inteleg ca ai cunsocut multi ca mine?
-Nu chiar… Adica genul care sa imprumute catelul vecinei ca sa agate da, dar care sa arate ca tine nu . Zambi larg. Te rog , nut e umfla in pene, nu sunt interesata de tine ,doar ca ma amuza faptul ca ai recurs la asemenea prostii. Nu pari genul ala.
-Aha. Pai si ce gen par atunci?
-Pari genul care isi ia motorul si omoara strazile,care e indifferent la factorii externi si care agata doar de dragul de a agata,care se indragosteste usor dar se vindeca la fel de usor.
-Esti la psihologie cumva? Sunt un fel de cobia pe care incerci sa iti verific abilitatile?
-Nu , mi-ar fi placut sa fiu la psihologie ,dar nu sunt. Doar ca asta imi inspiri. Imi cer scuze ,poate am fost prea indrazneata. E un defect al meu sa vorbesc prea liber sis a uit sa imi tin gura.
El o privi cercetator. Nicio urma de falsitate. Era sincera. Era enervant de sincera. In alt context poate ar fi dorit sa o cunoasca mai bine sis a o aibe ca prietena,dar el nu avea prietene femei. O privi mai atent. Nu era tocmai genul lui. Nu era prea inalta ,dar nici mignona, avea pe undeva pe la un metro 60 cm, parul prins intr-o coada de cal nici prea lung ,nici prea scurt, purta un tricou negru simplu, nist blugi conici ,negri ,un fel de rock-erita ,pielea alba parea ca de bebelus. Ar fi dorit sa o atinga ,sa se convinga de catifelarea ei. Ochii fetei erau …erau ciudat de sinceri ,darn u reusea sa le distinga culoarea. Nu se putea concentra supra culorii lor. Avea o expresie de copil rebel ,dar care la primul cuvant rautacios era gata sa se ascunda in cochlie si sa inceaapa sa planga. Parea fragile, casabila…
Ea il privea cu interes. Avea ochi inteligenti,cu sprancenele arcuite in semn de hotarare si pareau ca ascund ceva. Buzele moi ,putin carnoase ii dadeau un aer de senzualitate. Fata lui era in acelasi timp o fata de barbat ,dar si de copil. O vrajise inca de cnad ii intalnise prima oara privirea. O subjugase. Doare s ail tina in brate. Stia in adancul ei ca el ar fi facut-o sa sufere ,ca nu era tipul care cauta stabilitate ,dar o atragea ca un magnet.
In loc sa mai stea s ail priveasca isi privi ceasul , scaparea ei…intarsia la intalnire .Damn, pentru un necunoscut. Ufff era cazul sa plece ,si cat mai repede.
-Uffff…aaaa…e cam tarziu trebuie sa plec …Succes la agatat. Ii facu complice cu ochiul.
-Stai,paote ne mai vedem, ce zici de un numar de telefon sau nu stiu o adresa ceva…
-Zic ca NU. Rezist ispitei de a fi “agatata” de un demon si de stapanul sau. Eu chiar ma grabesc ,ciao.
-Ciao.
Privi in urma sa plin de ganduri ce se loveau cap in cap. O lasa sa plece.Si in timp ce privea in urma ei vazu o blond ace il privea insistent si …isi continua planul cu care pelcase defapt de acasa. In noaptea asta avea treaba si nimic si nimeni nu il va distrage de la asta. Privi catelul si ii zambi spunandu-I “lets’ have some fun and make sex”.

Atentie! -SIROP

Cu pletele in vant astepta ultimul autobuz.Erau orele 23:15. Era un aer rece si un intuneric dens ,ca smoala.Pe cer nu se zarea nici o lucire.Obosita si cu gandurile imprastiate se uita la ceas.Lacrimi marunte i se adunasera in colturile ochilor.Mii de ganduri contradictorii o napadeau. Rasetele oamenilor strazii nici macar nu o mai infiorau.Privea chipurile oamenilor intarziati si nici macar nu le vedea. Langa ea statea un tanar ce o privea insistent. Ochii lui pareau doi taciuni aprinsi.Dorinta din ochii sai era un spectacol de prot gust. Privirea fetei se intalni cu privirea plina de dorinta a tanarului. Lacrimile ajunse pe obrajii ei o faceau sa para ca o caprioara lipsita de aparare. Isi feri ochii si incerca sa gaseasca o scapare de imaginea infioratoare a ochilor de foc.Scapare o ragasii in venirea autobuzului. Se urca infrigurata si se aseza pe primul scaun liber pe care il vazu.Cu capul in pamant incerca sa nu ia in seama rumoarea facuta de cativa tineri guralivi. In minte inca avea imaginea ochilor plini de dorinta si se simtea oarecum urmarita. Un fior ii trecu prin tot corpul. Isi ridica privirea si in fata sa vazu aceeasi privire care o inspaimantase. Speriata isi indrepta privirea spre zambetul lui ironic. Intreaga lui persoana emana siguranta si impertinenta. Nesiguranta si tristetea din ochii ei il amuzau teribil. Se simtea ca o fiara ce isi urmareste prada. Ii vazuse teama din ochi ,dar cel mai mult il bulversase acea tristete sincera. Chipul ei cu lacrimile siroind era palid. Isi dadea seama ca privirea lui impertinenta nu o ajuta cu absolut nimic, ba poate chiar o irita. Se intreba ce patise . Ar fi vrut sa o intrebe daca o paote ajuta,ar fi vrut sa-i stearga lacrimile si sa o ia in brate. Se simtea oarecum legat de tanara cu ochi tristi. Se intreba ce culaore aveau ochii ei. Nu putea sa isi dea seama. Era o culoare cenusie precum cerul tomnatic.
Incepu sa –l analizeze si ea. Inca nu-i putea infrunta privirea de pradator. Ii anaiza silueta.
Era un tip inalt, bine legat. Avea un corp frumos desenat din cate isi putea da seama.
Tricoul mulat ii venea ca turnat. Blugii negri i se potriveau perfect pe coapse si pe picioare. Picioarele lui lungi o duceau cu gandul la un motociclist. Isi ridica privirea spre fata lui. Avea un zambet ironic si sigur, un nas drept, si doi ochi mari ,albastri si un par negru ca smoala. Se vedea ca e un rebel get beget . Poate ca daca s-ar fi simtit mi bine ar fi spus ca e un tip « bun » ,dar acum nu avea energia necesara si insistenta lui o enerva la culme.
O vazuse inca de cand ajunsese in statie. Nu era nici inalta,nici scunda. Fata de copil si mersul sigur ,putin batos il amuzase. Avea niste pantaloni trei-sferturi putin larguti si un tricou negru cu un fluture mare si verde. Tricoul se mula perfect pe pieptul plin. O pereche de tenesi cu sireturi verzi si un ghiozdan negru cu un cap de mort ii intregeau tinuta. Avea parul liber,un par blond , drept, lung pana la umeri. Ii placuse faptul ca nu era machiata ,poate avea doar putin gloss pe buze. Naturaletea ei si ochii tristi ii atrsesera privirea. Era o tipa nostima si poate ca daca ar fi zambit ar fi fost chiar frumoasa. Isi imagina gura aceea mica zambind si nu putea sa se gandeasca decat la o fetita cu codite in mijlocul naturii cu un ras sincer. Parea o persoana care obtine mereu ce vrea,hotarata si totusi care trebuie protejata. Trecuse pe langa el fara sa il vada,cu indiferenta. Nu i se intampalse niciodata sa treaca neobservat si asta il ambitionase putin.
Privirea li se intalni din nou .De data asta ea ii infrunta privirea iar in coltul buzelor ii aparu un zambet ironic si putin nervos. O vazu cum se ridica de pe scaun si cum se indreapta spre el. Simtii in nari un parfum fresh si ii placu. Sprancenele ei se arcuira intr-o intrebare nerostita ,iar atitudinea ei de arici imbufnat il amuza. Avea impresia ca o sa ii dea o palma pentru impertinenta de a o fi privit . In schimb ea cobora si il trata cu spatele. Se astepta sa isi intoarca privirea ,dar nu,bineinteles ea nu a facut asta.
Ea trecu cu usurinta peste scena din autobuz.Ingropa intampalrea fara sa-i dea atentie. Se gandea doar la ziua aceea si nu intelegea nimic . De ce ii facuse asta ?
De ce o chemase sa se intalneasca cu el ?Pentru a-i prezenta prietena oficiala despre care ea habar nu avusese.O umilise si nu intelege de ce. Tupeul si insensibilitatea lui o ranisera. Iesisera impreuna timp de o luna si acum ii prezenta iubita. Il ura ! Lacrimi neputincioase i se scurgeau pe obraji. Orgoliul ei avusese mult de suferit si faptul ca trebuise sa stea cu ei la aceeasi masa sa-i vada cum se saruta si cum se tin in brate o dadusera peste cap. Reusise sa se controleze si il uimise, lasandu-l putin dezorientat ,dar asta nu era o victorie. Se simtea ca o proasta. Nu il intelegea. O alesese pe aia. Dupa cate ii facuse,dupa ce il inselase de atatea ori,dupa ce ca atunci cand avea mai multa nevoie de cineva langa el ,ea plecase....Si in afara de asta era atat de superficiala si atat de artificiala...Cu nasul ala stramb si cu prostiile pe care le debitase tota seara ....Ah ,gandul aleia nu era decat la haine si la persoana ei,cum de o iubea pe AIA ? O comparase cu AIA ! Ironic, ea nu ar fi putu sta niciodata cu cineva atat de superficial si atat de egoist...sau paote ca...ar fi stat daca l-ar fi iubit...Si totusi de ce sa iubeasca asa ceva ? Mii de intrebari ii invadau creierul.Era obosita si frustrata ! Fatuca aia renuntase la facultate ca sa stea acasa.Nu muncea ,nu mergea la facultate ,doar statea si papa banii parintilor. ...Dumnezeule cum sa iubesti o asemenea fiinta ? Astepta un raspuns,astepta niste explicatii si niste scuze ,dar ...nimic din toate astea nu veni...Cu ce era ea mai buna ? In afara de un corp frumos nu avea nimic,cu atat mai putin creier. Era un pachet de nervi si nu reusea sa-si stapaneasca furia.Lacrimile i se uscasera sarate pe obraji. Se simte lipsita de vlaga .Lucrurile nu aveau sa raman asa ! O sa i-o plateasca si o sa il doara al dracului de tare !
Un zambet diabolic I se infiripa pe buze. Isi ridica barbia trufas si incepu sa rada. Balul mult asteptat avea sa vina si atunci ...atunci o sa i-o plateasca....
...............................
Trecuse o saptamana de la intamplare din autobuz.El se intrebase neincetat daca avea sa o mai vada vreodata pe tanara cu ochii tristi. Intamplarea facu ca in ziua aceea sa o zareasca alaturi de verisoara lui. Era ziua verisoarei lui si il invitase la un suc. Cand o vazu ramase trasnit. Nu mai era nimic din pustoaica fara aparare din seara aceea. Cu un pas sigur si un zambet hotarat fata o urma pe prietena ei in local. Un ras sincer se auzi si toata fiinta ei emana o siguranta uimitoare. Avea niste blugi si un maieu rosu care se potrivea perfect cu ochii cenusii. In urechi avea cercei din argint simpli,iar la gat ii atarna un mic amoras. Parul il avea strans in coada de cal. Ana se opri in dreptul lui si abia atunci fata cu ochi tristi il zari. Uimirea de pe chipul ei era neprefacuta. Il recunoscuse,dar teama si nesiguranta din seara aceea disparusera. Doar ochii erau inca tristi.
-Varul meu,Andrei. Prietena mea Ania.
-Buna Ania.
Tacere....
-Ania...El e varul meu ..Andrei...
Mecanic ii intinse mana.
-Buna...Andrei ?
-Ea e prietena mea cea mai buna despre care ti-am vorbit de atatea ori.
-Mda...E exact cum mi-ai descris-o,zambi Andrei putin complice.
-Ah,ati vorbit...aaaaa..despre mine ?
-Pai , cred ca esti modelul Anei in viata,incepu sa rada.Avea un ras de copil amuzat.
Ania il privii mai bine acum.Avea in ochi licariri jucause si avea niste ochi superbi ,sinceri. Totusi inca avea putina iritare. O privea la fel de insistent si impertinent. O scotea din sarite si o inhiba putin.
-Andrei e student la psiholgie.E la master ,ultimul an. In principiu vrea sa faca si doctoratul tot in psihologie. Ah ,da uitasem. E anul 3 si la drept.
Uimita ,Ania il privea cu o curiozitate neprefacuta.
-Draga verisoara iti multumesc pentru reclama de tocilar pe care mi-o faci.
-Hahahaha, tu si tocitul.Eventual iti tocesti blugii si adidasii pe motorul ala. Si mai ales ii tocesti nervii matusii. Nu ti-am spus ,e un impatimit al motoarelor si evident al vitezei. Stii cand auzi noaptea vajaitul ala infernal pe strada sa stii ca e printre toti nebunii aia . Dupa cum spuneam varul meu iubit, tocilarul familiei....tocilarul nervilor.
-hahahahaaha…Ce tea-I mai da si tu cate o tura.Recunoaste cum te rogi de mine sa te iau la cate o plimbare .
-O da.....
-Hmz....
-Bine,bine.Offf nesuferitule ! Evident ca imi plac motoarele ,doar e chestie din familie.
-Hai sa schimbam subiectul,nu vrem sa o plictisim pe prietena ta.Si ca tot veni vorba ,la multi ani pensionaro !
-Pfffffffffffffffffffffff....Vezi ca mai e putin si imbatraneste si domnisoara de langa mine...
-Eh nu stii ca eu nu imbatranesc ?Eu pe zi ce trece tot mai mult intineresc...
-Muhahahah o da..o da….Asta a fost tare….nu vezi ca ai riduri deja de baba....
-Vaaaaaaaaaaaaai dar ce mult va iubiti voi doua .
-Sa stii ca !Vere drag sa stii ca Ania mi-e ca o sora,asa ca...desi ne ciondanim noi, o iubesc mult de tot !
-Ma faci sa rosesc ! Nu imi mai face atata reclama ca isi face omul pareri gresite .
-Hmz...Cred ca mi-am facut deja o parere…
Privirea lui intensa si plina de conotatii o facura sa se simta frumoasa! Era flatata si se simtea bine in prezenta lui.Isi facuse o parere gresita despre el la inceput,dar incepea sa ii placa.Cel putin ca prieten era foarte okey.
-Ah,Ania chiar ,pana la urma ce faci ?Mergi sau nu la bal ?
-Bal ? Ce bal ?
-Pai ,faculatatea noastra organizeaza un bal foarte misto cu toti studentii din toti anii si de la toate sectiile. O sa fie foarte tare !
-Iauzi.Pai si pe mine nu ma inviti ?
-Vere ,tu vrei sa imi vrajesti colegele ?
-Spirituala tu ca intotdeauna .Sa vedem daca vreau sa iti « vrajesc » colegele...S-ar putea sa fiu eu vrajit...Cine stie ?
Ochii lui se indreptare spre Ania si o facura sa intoarca privirea si sa se inroseasca.Ana vazu toata scena si dupa cum il stia pe varul ei isi dadu seama ca facuse o pasiune pentru prietena ei. Avea sa urmeze o discutie serioasa cu varul ei.Ofta si zambi.
-Dragul meu var daca reusesti tu sa o convingi pe Ania sa mearga la bal, promit ca iti fac invitatia cu cea mai mare palcere ,ba mai mult ,vin si te iau de acasa cu limuzina.
-hahahaha.Pai bineinteles ca mergem,cu limuzina sau nu,nu Ania ?
-Eu...Eu nu stiu daca vin...
-Pai auzi ,cum sa nu vii ?De ce nu ai veni ?
O liniste brusca se aseza la masa.Zambetul ei se trnsforma intr-o grimasa dureroasa iar chipul ei prinse din nou culoarea pamantului.
-Pentru ca vine un prost !
-Ana ,te rog...
-Ce ma rogi ? Suferi pentru un prost care nu merita nici macar ...
-Inceteaza !
-NU !E timpul sa realizezi ca nu te merita,ca nu merita nimic omul ala !Auzi si tu....iese cu ea si dupa o luna de zila o cheama ,doamne ce tupeu...o cheama la suc ...cum crezi insotit de fosta –actuala-viitoare prietena....Ce zici de asta... ?
-Ti-am spus sa termini.Nu cred ca il intereseaza pe Andrei viata mea si cu atat mai putin ne-am intalnit cu el sa vorbim despre mine...
-Ba sunt chiar curios...
Neputincioasa astepta ca Ana sa ii povesteasca varului ei aventura legata de ea si Mihai.
La sfarsit ,un zambet parsiv se intinse pe chipul si in ochii lui Andrei.
-Pai si auzi...Cum sa nu mergi ?Ii dai satisfactia sa castige ? Nu Ania,draga !I- o vei plati!Iar eu te voi ajuta!
Ii facu cu ochiul.
..................................................
In ultima perioada devenisera cei trei muschetari.Erau de nedespartit.Andrei se indragostise de Ania nebuneste ,dar prefera sa-i fie doar prietenul cel mai bun.Ana incerca sa ii explice ca asa e cel mai bine desi o durea vazandu-l atat de indragostit.Renuntase la iesirile nocturne si la distractiile de- o seara. Se tinea departe de tot ce insemna anturaj rau si incerca sa ii faca toate poftele « fetei cu ochi cenusii » cum o numea din cand in cand pe Ania.
...................................................
Si veni si seara balului. La ora 21 :00 Andrei se infiintase la Ana la usa.Era imbracat intr-un costum negru care ii dadeau un famrec aparte.Parea un actor din filmele americane.Era frumos ca un inger. Ana il privi adimirativ.Ea avea o rochie lunga,grena care se termina intr-un corset cu putin sclipici.Purta niste pantofi negrii cu toc care ii ofereau eleganta. Isi zambira conspirativ si complice. Din cealalta camera iesi Ania. Purta o rochie azurie,deasupra genunchilor.Avea parul prins intr-un coc ce ii punea in evidenta gatul lung si fin.In urechi avea cercei lungi ce se termianu in doi fluturi albastri,iar la gat avea un pandativ cu fluture . Tocurile elegante ii puneau in evidenta silueta zvelta. Era frumoasa si extrem de feminina. Andrei reliza cat de mult o iubea pe femeia din fata lui. Ii intinse bratul si o invarti,obligand-o sa faca o pirueta si sa pozeze pentru el.
-Esti ....minunata !
-Multumesc...Si tu esti...plin de masculinitate !
-Spune-mi ca sunt minunat !Iti mai spun si eu odata ca esit minunata !
-Esti minunat !
-Esti minunata !
-Pffffffffffffffffffffffffff.........Plecam si noi azi minunatilor ?
-Si tu esti minuanta draga verisoara,dar...
-...Dar nu ca voi...da da da....Hai sa mergem c-avem treaba !
Coborara toti trei pana la masina.Era o limuzina neagra pusa la dispozitie de facultate.
-Ia te uita...Si sampanie incorpore...
-Draga verisoara ce nu a facut facultatea a facut soarta…
-Inteleg…Vrei sa ne imbeti?
-Nu ,vreau doar sa va simtiti bine!aaaaa...Si sa nu vad ochi tristi ca ne suparam !
-Nu o sa-i vezi !Merg sa ma distrez,nu sa plang !
-Asa te vreau !
..............................................
Locatia unde avea loc evenimentul era una pe masura asteptarilor Casa Poporului.Mii de lumini impanzeau cladirea.Zumzetul facut de toti studentii era infernal.Muzica si atmosfera erau speciale de-a dreptul. Studentii transformati in barbati la costume si studentele care mai de care mai elegante erau ca desprinse din filme.
Coborara din masina ,iar Ana pleca impreuna cu prietenul ei sa vorbeasca cu colegii si cunoscutii. Andrei o lua pe Ania de mana ,o intoarse spre el ,ii zambi ca si cum ar fi vrut sa ii dea curaj si apoi se indrepta spre intrare.In capul scarilor era el...era Mihai.Ania il stranse puternic de mana pe Andrei iar acesta isi ridica privirea.Doi ochi incruntati si nervosi il priveau cu invidie !Ochii aceia verzi si atitudinea sigura il lamurira cine e ! Langa el Se afla o femeie intr-o rochie roz ,cu un par cret lasat liber pe umeri.Era ca o Barbie superficiala. O lua pe dupa mijloc pe Ania si isi apropie buzele de urechea ei :
-Cine e stramba asta ?Prietena lui ?
Pe Ania o bufni rasul.Un ras sincer de copil.Prinsese curaj ,era mai frumoasa ca AIA si avea langa ea un barbat cu care nu avea cum sa-i fie rusine.Privirile colegelor ei si nu numai erau indreptate cu invidie si cu dorinta inspre ei.Formau un cuplu perfect.Barbatii ii invidiau si ei. Stiau ca sunt in centrul atentiei si se simteau ca niste staruri.Era seara ei de glorie.Era o victorie certa.
-Buna Ania !
-Buna Mihai !Buna Corina !
-Buna...
-Prietenul meu,Andrei,spuse fara suflare.
Andrei ii intinse mana prieteneste,dar...se lovi de o privire rece.Se prefacu ca nu observa gestul lipsit de bun simt si o lua pe Ania din zona tensioanta.
-Ea e...tipa cu care ne-am intalnit atunci iubitule ?
-Da,spuse el urmarindu-i uc privirea pe cei doi.
-E...E ..altfel...
-Mda...Este…Hai sa dansam!
Se indreptara spre ring dar...In mijlocul ringului Andrei si Ania dansau inconjurati de priviri admirative.Nimeni nu indraznea sa ii intrerupa sau macar sa incerce sa li se alature.Doar ii priveau.Era un vals.Pareau ca zboara pe podeaua lucioasa.
-Ania...Eu...
-Andrei ,te rog,nu e momentul ...
-Te rog ...lasa-ma sa vorbesc...Ma faci sa ma port ca un pusti prost !
-Eu...nu vreau decat...
-Daca te-as saruta acum ?
-..........
Buzele lui le atisnera pentru prima oara pe ale ei.Un sarut care ii dadu fiori in tot corpul.Buzele ei erau moi si dulci precum capsunile. Deschise ochii si isi dadu seama ca toata lumea ii privea. O lua de mana si o trase afara din multime. Incepuse o melodie dance si toata lumea incepuse sa danseze. Din cand in cand se intalneau cu cate un cunoscut si se opreau sa mai schimbe o vorba. El se duse sa ia doua pahare cu sampanie si o lasa in compania unor colegi. Mihai se apropie de ea si o prinse de mana.
-Ce inseamna circul asta ?
-Poftim ?
-Cine e asta ? Ce cauti cu el ?
-Ce e cu interogatoriul asta ?
-Ce a fost scena aia ? Nu stiam ca iti palce sa te faci de ras sau sa fii in centrul atentiei !
-Sa ma fac de ras ? Dar de ce ma fac de ras ?Sunt cu prietenul meu !Care este problema ta ?
-Prietenul tau ?
-Da,dupa cum observi este aici cu prietenul ei...
Doua priviri dusmanoase se intalnira.
-Andrei,nu are rost.Hai sa mergem !
-Nu Andrei te rog stai.Vrei sa discutam ?
-Nu am ce sa discut cu tine !Ea e cu mine acum !
-Oare ?
-Nu ai sa reusesti sa ma enervezi.Intalnesc copii din astia ca tien in fiecare zi !Las-o in pace !Nu intelegi ?Esti expirat !
O furie intensa puse stapanire peste Mihai.
-Iubi,aici erai...Te-am cautat peste tot.
-Corina....Hai sa...mergem...sa dansam...
Respiratia sacadata ii desconspira stare interioara.Gelozie, invidie, neputinta, nedumerire...toate astea ii afectau personalitatea de invingator continuu...
Andrei o lua pe Ania ,o anunta pe Ana ca ei pleaca si se indrepta spre iesire.
-Mergem sa ne dam cu motorul !
-Ce ?
-Mergem sa ne dam cu motorul,dar intai mergem acasa sa te imbraci.Hai !
-Andrei ,eu...
-Nimic ,hai !
...........................................
Limuzina ii lasa la fete la garsoniera.Urcara.Ania isi trase niste blugi negrii pe ea si un tricou .Isi lua geaca de piele peste si adidasii in picioare.Era din nou Ania a lui.Se apropie de ea,ii desfacu cocul ,iar parul eliberat i se lasa usor pe umeri.
-Mergem sa ma imbrac si eu si sa iau motorul.
Fara nici un fel de comentariu se urcara in taxi si mersera la el.Se imbraca in niste blugi de motociclist isi trase pe el un tricou si geaca neagra de motocilist .Parea un diavol rebel.
Lua castile si isi scoase motorul din garaj.
-Pune-ti casca si tine-te bine ! Elibereaza-ti gandurile si pregateste-te de calatoria vietii !
Ii urma intocmai sfaturile ...Viteza cu care mergea ii elibera capul infierbantat. Desi realiza ca daca ar fi gresit macar cu un milimetru curbele pe care le luau ar fi fost morti se simtea in siguranta cu el ! In ultimele cateva saptamani fusese langa ea de fiecare data cand avusese nevoie de el,iar in seara asta fusese cea de-a cincea roata doar ca sa o ajute pe ea sa se razbune !
Opri motorul la intrarea in parc.
-Coboara!
O lua de mana si incepu sa mearga.O privea cu coada ochiului.Nu avea stare .Voia s ii spuna ceva,dar se abtinea,inghitea in sec si continua sa mearga.
Ea se opri.Il privii amuzata cum el se indeparta si apoi se intorcea ,deschidea gura sa spuna ceva,se indeparta din nou si...
-Ce ai ?
-Pfffff....Am !Cum ?Spune-mi si mie ce are ALA ?
-Ce are cine ?Despre ce vorbesti ?
-Ce are ALA asa special de nu-l poti uita si indiferent de cum iti vorbeste si cum se poarta tu tot la el te gandesti ?
-Andrei...Chiar trebuie sa avem discutia asta ?
-DA !!!Trebuie !Ma enerveaza !Nu il suport !Intelegi ?
-Nici eu nu pot sa il suport !
-Da ,dar tu il iubesti !Pe ALA !
-Andrei..
-Da-mi o sansa !
-Andrei...
-Lasa-ma sa te ajut sa-l uiti !
-Andrei noi doi...
-Imi asum responsabilitatea sa esuez !Da-mi o sansa !Uita-l !
-Bine !
-Si promit ca...
-Bine Andrei !Okey !Ajuta-ma sa-l uit !
-Bine?Ai spus bine?Adica tu si cu mine…?
-Doamne ,da,adica tu si cu mine suntem oficial impreuna !Doamne parca ai fi copil !
....................................................
Urmara saptamani intregi pline de zambete,de fericire.Desi din cand in cand se mai gandea la ochii verzi,Andrei ii oferea linistea de care avea nevoie.Nu o stresa cu prezenta lui,nu o irita cu gelozii si telefoane de control.Era perfect pentru ea ! O trata ca pe o printesa !Ii facea toate poftele ,o plimba peste tot,o ducea si o aducea de la scoala,ii aducea flori si facea gesturi spontane ! Si totusi...niciodata nu stim sa apreciem ce avem...

Viata curge lin ,isi urmeaza propriul curs indiferent de dorinta noastra arzatoare de a-l opri. Mi-e dor, mi-e dor de tot ce inseamna copilarie. Amintirile ma poarta in locuri si momente pe care le-as vrea inapoi si sa le pastrez la nesfarsit. Sunt fericita acum, dar exista unele lucruri pe care mi-as dori sa le fi vazut sfarsitul... As fi vrut cum un sarut se poate transforma in fluturi... cum o privire iti poate taia respiratia si te poate face sa zbori zile in sir, cum o atingere te face sa doresti mai mult si mai mult. As fi vrut sa nu ma fi transformat intr-o persoana rationala si putin cam rece. Cum iti dai seama ca intalnesti persoana aceea?
Cum oare poti alege pe cineva total si fara regrete? Cum poti iubi fara sa te intrebi daca iubesti si cum de iubesti? Cum este sa plutesti in permanenta fara sa stii si sa emani lumina si zambet chiar daca in fapt ai o gramada de probleme?
Ma intreb...oare vi s-a intamplat sa simtiti o atractie puternica fata de o persoana si sa stiti ca totusi daca ati alege acea persoana ati ajunge sa fiti raniti... Si daca ati patit ce ati ales? Siguranta sau incertitudinea?

In fiecare zi imi dau seama ca unele decizii ne influenteaza intr-o foarte mare masura relatiile cu cei din jur. Am inteles ca uneori poti cunoaste sute de oameni dar ca sa numesti macar un prieten pe cineva din aceasta multime esti maret. Oamenii sunt dificili. Caractere diferite , dorinte diferite...lumi diferite... Factori interni si factori externi afecteaza sentimentele. Sinceritatea , in zilele noastre este oarecum apreciata ,dar mai mult ii sperie pe cei din jur. Daca nu poti sa te modelezi si sa TACI esti marginalizat. Sute de fete cunoscute si ...ma intreb daca am vreun prieten. Recunosc, ma simt singura si stiu ca undeva ,pe parcursul relatiilor mele cu oamenii am gresit. Nu reusesc sa imi pastrez prietenii. Apar sute de intrebari : gresesc eu atat de mult ,sunt chiar atat de greu de inteles, sunt o persoana dificila... si de aici apar unele concluzii, poate ca totusi sunt o persoana antisociala desi sunt sociabila. Tinand cont ca omul este o fiinta complexa creata din contradictii nu este exclus. Totul este relativ ,nimic nu este absolut. AR TREBUI sa ma schimb ,doar ca ...doar ca atunci cand ma prefac nu sunt eu si daca nu spun fix ce gandesc si simt am impresia ca mint si imi incarc sufletul si constiinta. Ma intreb ce e bine si rau...Nu reusesc sa gasesc o cale de mijloc. Poate ca totusi m-am nascut intr-o perioada prea tarzie pentru mine. Nu-mi gasesc locul. Nu pot privi cu indiferenta...pffff

Doar primavara...

Sunt pe marginea lacului. Afara s-a incalzit. Simt mirosul de primavara cum imi invadeaza fiecare particica din corp. Ma simt chiar bine. Sunt optimista. Zambesc. Sunt momente cand imi trec nori gri peste ochi ,dar ...sunt doar momente. E ceva neterminat desi e neinceput in trecutul meu. Poate ca...Un latrat imi intoarce gandurile spre realitate. In jurul meu s-a aglomerat. Zeci de oameni au iesit cu cateii la plimbare. Altii se plimba romantic, altii alearga nestingheriti iar copiii sunt cu rolele sau bicicletele. Orasul a prins viata. In sfarsit! Maine e 1 Martie. Pentru mine ziua de 1 Martie e colorata. Imi inspira joc si culori. Mireseme de ghiocei si snuri rosii cu alb...Vad padurea din spatele casei bunicilor unde ma duceam sa culeg ghiocei cand eram mai mica. Imi aduc amitne parca as fi acolo mirosul de pamant umed si de viata...Copii alergand pe strazi...imbujorati,cautand martisoare pentru mamici , bunici,colege. Emotia celor care ofera si celor care primesc. Opriti-va un moment si priviti copacii...priviti iarba, priviti cum totul renaste. Am fluturi in stomac si imi vine sa plang de fericire. Ma simt mica si prostuta dar atat de fericita incat daca maine ar fi ultima zi din viata mea ar fi perfecta.

Cuvinte fara sens...

Si ma ucizi fara un pic de mila
Si ma iubesti si ma urasti cu sila
Ma vrei sa fiu a ta si apoi sa ma arunci
Nu vrei sa ma iubesti ,vrei sa ma alungi

Ai vrea sa fie doar ca tine
Si un refuz te-a indreptat spre mine
Vrei doar pentru ca nu ma poti avea
Pentru amuzament vrei iubirea mea

Te sperie orice fel de sentiment
Si tot ce inseamna permanent
Nu poti trai fara schimbari
De loc,de viata sau de stari

Te pierzi pe tine in minciuni
Nu vrei si nu accepti minuni
Esti un ateu si pentru tine
Indiferent ce vezi e tot ca tine

Stai in tacere te gandesti
Suferi si plangi apoi zambesti
Te inchizi sub masca de sarcasm
Si dragoste iti provoaca astm

Ai mii de intrebari in minte
Dar nu le transformi in cuvinte
Le lasi sa zaca si sa coaca
In fiecare zi mai mult te toaca

Tot ce ating se transforma in scrum si cenusa. Fiecare zambet e parca fortat ,fiecare cuvant pe care il scot mi se pare fals si fara esenta. Ma simt pierduta in mine. Ma caut si nu reusesc sa ma gasesc ... Sunt undeva departe,atat de departe incat nici macar nu ma mai simt. Imi vine sa plang, sa plang precum un copil, dar nu am motiv si nu am lacrimi. MA gandesc la plans si vad in fata pereti goi ,scorojiti... simt cum ma cuprinde anxietatea...parca as fi o asmastica fara aer ... Mi-e mila si mie de mine. Sunt patetica! Ma plang intr-una si nimic nu imi ajunge... Ma simt stearsa, ba nu! SUNT STEARSA!!!! Sunt complet lipsita de stralucire si nu sunt nici macar un diamant ce paote fi slefuit. M-am mintit destul. Poate chiar nu am potentialul de a reusi , paote chiar trebuie sa ma multumesc cu putin si paote chiar nu are rost sa lupt pentru ceea ce doresc ,pentru ca ceea ce doresc e aproape imposibil de obtinut. Nu stiu , nu mai stiu ...

Remember!

Am inceput sa scriu pe blogg la inceput "just for fun",apoi sa ma descarc,iar apoi pur si simplu din plictiseala.Am creat personaje,m-am creat pe mine in mici atomi,in mici particule, in ce as fi putut fi, ce mi-as fi dorit sa fiu sau,poate chiar ce am fost.Am scris in general despre ce nu aveam in viata mea si mi-as fi dorit sa am. Am fost propriul meu creator si propriul meu personaj.Am visat si m-am incurajat prin propriile cuvinte.Am scris atata timp cat am simtit nevoia si voi mai scrie atunci cand voi simti ca trebuie sa "ma confesez". Nu am crezut ca voi scrie mai mult de 3 randuri,dar un amestec de frustrari,imaginatie, tristete si o descoperire a propriei mele persoane m-au facut sa scriu "telenovele".Tu cititorule ,fire obiectiva , m-ai criticat in mod evident de la inceput si pana acum si poate ma vei critica si de acum incolo. Am sa ma opresc sau nu din scris asta ramane de vazut.
Am vazut cititori care m-au ironizat,care au ras de "visele" si "povestile" mele dar asta este fiecare intelege lumea intr-un anumit fel. Eu o vad printre lacrimi si suspine asa cum este ea : un diamant care asteapta sa fie slefuit. Cand scrii, indiferent unde faci asta,pe coli albe,pe caiete studentesti,pe servetele sau pe net, esti intotdeauna altcineva. Atunci cand vorbesti esti altcineva de fiecare data si "te dai destept" incercand sa vorbesti "chestii inteligente" cu oamenii din jur. Intr-un fel sau altul , toti cautam sa ne remarcam prin ceva. De cele mai multe ori reusim sa facem exact contrariul a ceea ce ne propunem si sa parem nesemnificativi si "prosti". Cei care reusesc sa treaca de masca pe care o purtam si sa vada esenta, aceia care reusesc sa ne inteleaga, sa ne iubeasca si sa ne aprecieze asa cum suntem : simpli,urati,prosti, aroganti,mincinosi,copii , visatori,naivi...aceia sunt OAMENII pe care ii vreau in jurul meu. Cei care nu ma judeca pentru greseli si ma pretuiesc indiferent ce am fost incurajandu-ma sa devin EU:)