Dragoste cu marea

Doi tineri se plimbau pe malul marii.Se tineu usor de mana.Priveau cu dragoste mare.Locul unde facusera prima oara dragoste.Ascultau valurile inspumate cum se loveau de tarm.Priveau marea inspumata cum ii cheama.Erau goi.O goliciune lipsita de rusine,lipsita de orice fel de murdarie.O goliciune curata,pura,ca in timpurile de demult.Se priveau cu dragoste, cu o dorinta neascunsa.Comunica prin priviri,prin atingeri,fara vorbe.Sunt doar ei si marea.Intra in mare cu bucuria tienretii ce ii stapaneste.Un amestec de trupuri si apa, de saruturi umede ,pline de adoratie si atingeri pline de pasiune.Marea ii inveleste si ii cuprinde sarutandu-le trupurile .
Doua suflete ce plang si rad in focul pasiunii.Marea inspumata clocoteste protejandu-le iubirea cu stropi sarati. Inlantuirea naturii cu omul nu respecta nimic din regulile stiute de oameni...Ofera doar un spectacol de o frumusete perfecta cerului si nisipului cu scoici.Tinerii fac dragoste cu marea,cu vlaurile,cu cerul,cu natura intreaga ating o fericire totala...

povestea Crizei

Criza e acea persoana simpatica si draguta care in momentele de panica e liderul cel mai bun cu putinta,acea persoana care te indruam cu calm,iti ofera siguranta si protectie,care vorbeste cu o calmitate de te pune cu botul pe labe si nu poti sa o asculti decat pe ea.Este acea persoana pe care ti-o doresti mereu langa tine,in special cand nu ai loc la metrou sau in autobuz.Vocea sa calma si cu inflexiuni speciale produce un spatiu destul de larg in jurul sau,impune respect si ,mai ales,ordine.
Poti numi Criza soacra care vine in vizita si vede un fir de praf ratacit.Locul perfect pentru o Criza este in masina,in dreapta soferului.Are un efect cu mult peste ateptari,intr-un timp extrem de scurt.Totusi, pentru un efect mult mai bun ,ar trebui sa aveti un picior atasat de acceleratie,pentru ca ,datorita Crizei va veti trezi cu foarte multe cadouri,oamenii vor dori sa ii ceara autografe,iar frigiderul va fi plin paan in urmatoarea iarna si va mai si ramane.
Desi are o fata rosie tot timpul,la cea mai mica privire suspecta idnreptata catre ea,iar vena de la gat este intotdeauna extrem de umflata,sa nu uitati niciodata- Criza este cel mai bun prieten care la nevoie este langa voi:)

Anotimpuri...cuvinte...EU?!

A venit primavara...A venit caldura dulce a primaverii...Se zaresc zambete la fiecare pas,iar florile au inceput sa-si scoata timide capul ...Au inmugurit copacii..zumzetul insectelor se aude duios ca o un cantec linistitor.Pe cer se zaresc pasari.Se aud ciripituri timide. Veselie,tinerete,viata ,optimism-a venit primavara!!!!
Iau parte la toate aceste bucurii.A intarziat putin primavara...Totusi,ceva in mine inca stagneaza in iarna rece si pustie.E golul lasat de moartea unui anotimp-naivitate!!!Poate ca anotimpul meu e toamna,cu ploi,cu aramiul ei varstnic,cu luminile stinse si cu mirosul de fructe coapte.Poate ca totusi ,nu primavara ma caracterizeaza cu tineretea si revenirea la viata,ci acea toamna tarzie, cu experienta ei de secole.Mi-e dor sa fiu copil si mi-e dor de copilarie,dar stiu ca anii ce au trecut nu se vor intoarce si stiu ca frumusetea fiecarui an ce va veni o voi vedea abia cand a trecut.
Zambesc prosteste cu gandul la gandul ca ar fi fost o primavara mult mai calda daca...daca ...Daca ce ma intreb ? Poate ca nu fost sa fie,paote ca drumul meu are un alt sens ...Si totusi "in vara asta am sa ma-ndragostesc" undeva "pe-o terasa la mare" unde o "sa ma-mbat si sa cant".Acolo unde "marea te spala...te spala si te sareaza".si voi putea spune si eu ca "Insa ochii tai se vor pierde in noapte
Lasindu-ma pe mine-n urma lor
Stiu ca ochii tai vor fi doua soapte
Si mi-e foarte dor, mi-e tare dor de ei."
Apoi va veni toamna si voi realiza ca toate sunt doar vise,ca dragostea nu exista si ca trebuie sa ma maturizez...Iarna va veni si ea neintrebata si imi va ingheta inima pastrandu-mi speranta in locul cel mai secret si mai vizibil...in ochi!
Plecam mereu de la o idee iar pe drum ne oprim,pierzand firul; asa cream visele,sperantlee ,impletim lungi fraze fara nici un rost,care exprima durerea sau bucuria sufletului nostru.Asa imapchetam in hartie colorata gandurile noastre cele mai adanci.Ne jucam cu cuvintele si formam castele de semne,care luate singure se amesteca neinteligibil sub ochii nostri obositi.

Lungim agonia asteptarii ca cienva sa asculte,sa vada,sa inteleaga , sa raspunda si mereu ne lovim de indiferenta sau de interpretarea ilogica a vorbelor noastre.Gandim prea mult ,sau paote gandim prea multe.Ne credem intelepeti si speciali doar pentru ca avem darul ratiunii,dar cien suntem noi cu adevarat?Unde incepem si unde ne terminam...Ce insemnam in esenta?Ce vrem sa spunem si ce se intelege?
Filosofam prea mult si laum ttul personal.Ne maturizam mult prea devreme "As vrea sa ma dematurizez
Sa stau in ploaie si sa visez
As vrea sa te dematurizezi
Sa vii in ploaie si sa visez "

Prea multe vorbe ...prea multe ganduri...sunt propriul meu dusman...

Trista...

Mi-e inima rupta in bucati marunte...Mi s-a mai destramat un vis.Ma simt lipsita de aparare.Pe obraji imi curg lacrimi numeroase si pline de amaraciune.Am crezut in zborul fluturilor verzi,dar din pacate desi acestia au trait mai mult de-o zi...si-au pierdut farmecul,si-au pierdut aripile si acum au murit si ei...Am crezut ,am ajuns sa simt ceva mai mult decat simpatie...si acum...acum nu im iramane decat sa trec mai departe,sa ingrop fluturii intr-un loc ascuns.Ii voi inmormanta si pe ei... o lumanare,o floare ...si ploaia...
E negru totul in jurul meu...

Prieteni?!

Sunt oare prieteni cei care te judeca si care iti gasesc defecte si atunci cand ii ajuti si le esti aproape?Sunt oare prieteni cei care daca ii ajuti si se intampla ca o singura data sa nu poti atunci sa spuna ca nu le esti prieten adevarat?Se pot umi oare prieteni cei care sunt langa tine doar cand au nevoie de tine?
Cred ca nu...
Cred ca mai prieten este un strain care nu te suna,nu te cauta,dar in moemntul cand simt ca esti neajutorat ,ca ai nevoie de ajutor,ca ai nevoie de un sfat sau de un zambet vin langa tine fara sa-ti ceara nimic...doar sa ii lasi sa iti fie alaturi...
Prieteni sunt cei care atunci cand le spui ca ai gresit sa zambeasca si sa spuna "da,si eu".Prieteni sunt cei care inteleg totul fara sa fie nevoie de cuvinte doar sa te priveasca in ochi...prieteni ...ce dulce e cuvantul si cat de mutl inseamna...dar cat de putini il inteleg:) Prieteni e scumpa si greu de obtinut dar atunci cand o ai....e cel mai frumos lucru:D

Ma simt atat de mica...atat de copil,atat e neajutorata...Fluturii mei verzi priviti de aproape sunt minunati...Nu cred ca voi putea scapa prea curand de vraja lor miraculoasa...Imi fac atat de mult bine is totusi atat de mutl rau...Speranta ca e doar un capriciu in a-i prinde in plasa si in jocul meu s-a destramat azi...Fluturii mei verzi m-au vrajiti nca odata si m-au facut sa simt din nou valul de caldura...M-au tinut atat de aproape de dansul lor copilaresc incat nu as mai fi plecat...
Hora lor demonica m-a cuprins si stiu ca iniferent cat as fugi o sa gasesc mereu drumul inspre ei,indiferent de cat de complicat e labirintul...Fug,alerg cat pot de repede ,ma indepartez...dar cu ce folos cand stiu ca oriunde m-as ascunde vraja celor doi fluturi ma va urmari si ma va gasi...
Ma simt ca un copil ratacit,pierdut in valurile marii,dar care in loc sa se sperie se lasa purtat in larg cu seninatate si bucurie.
Sunt acoperita de stropi de soare si vantul imi soptestesa ma intorc...nu pot privi inapoi,si totusi pentru mine inainte e doar ceea ce las inapoi...
..................................................................................
*
E o dimineata de primavara si sunt la mare...ma plimb singura pe plaja ,ascultand valurile si sunetul indepartat al unui vapor.Privesc cerul si realizez frumusetea cerului pictat de soare in culori vagi...E atat de indecis soarele in dimineata asta.Parca sa teme sa rasara total,parca inca doreste sa mai priveasca luna de la departare si s-o lase pe ea regina cerului...Cei doi astri se pot vedea impreuna pe cer la orele acestea...se privesc dar nu se pot atinge...imi amintesc din copilarie o poveste a celor doi astri..vag stiu ca cei doi traiesc de secole o iubire permanenta...
ma decalt si intru in apa..Ah e inca rece...
Ma trezeste putin frisonul ape reci pe picioare is adierea dulce a vantului de primavara...Mirosul sarat al marii e ca o binecuvantare...
Prietenii mei nu stiu pe unde m-am evaporat...dar nu aveam nici chef ,niic sare de spirit necesara sa ii ascult...Simteam nevoia sa fiu singura si sa vorbesc cu marea...Sa ii spun ca mi-a fost dor de ea si ca...ca mi-e dor de EL !!!Ah cat imi e de dor...
As vrea sa fie langa mine si sa ma tina in brate,sa ma priveasca in ochi si sa-mi spuna ..sa imi spuna ce? Nu, nu vreau sa imi spuna nimic,vreau dor sa fie aici...
...............................................
M-am asezat pe nisipul ud si rivesc marea...ma intind pe spate...sa simt intraga vibratie a apei ,a pamantului,a aerului...
Cineva se aseaza in fata mea...deschid ochii si privesc...uimita ...cum EL ma priveste zambind...Ma ridic buimaca,am impresia ca visez,dar nu zambetul si ochii sunt....sunt ale lui...Fara sa astepte nici un fle de salut ,niic un fel de semn ma ia in brate si ma saruta...o contopire totala a buzelor....

FERICIRE

ganduri confuze
si zboruri obtuze
lumi paralele
parfum de lalele
zambet zglobiu
de copil zurliu
sarutare furata
ironie uitata
zumzet si freamat
transformate in geamat
buze unite
priviri potrivite
atingeri cu sens
intuneric dens
vorbe acide
si priviri aride
arse intr-un foc
prinse intr-un joc
o noapte dorita
dorinta implinita
2 trupuri ude
2 soapte mute
imbratisari stangace
in lumini opace
contopiri totale
doua trupuri goale
maini ce se ating
noi dorinte-aprind
suflet de copil
idei cu venin
posedari dibace
dragoste vivace
amanti potriviti
oare indragostiti?

o reteta buna
pentru-o luna
zile insorite
si nopti nedormite
asa-i tineretea
n-astepta batranetea
participa la joc
iubeste cu foc
fa amor patimas
nu ramane codas
saruta-l pe peste tot
nu uita nici-un loc
fa dragoste nebuneste
iubeste si zambeste
nu-ti fie rusine
suntem toti ca tine
plini de nebunie
si de extazie
cantam oda dragostei
uitam imnul oastei
avem in minte atingeri
saruturi de ingeri
visma la diverse
facme versuri sterse
in ochi avem luciri
simtim nemuriri
usor impresionati
mult prea pasionati
toti suntem la fel
avem un singur tel
sa experimentam
de toate sa-nvatam
sa fim fericiti
de prieteni iubiti

Mi-e greu...

Mi-e greu sa recunosc...mi-e dor...simt cum din ce in ce mai mult ma indepartez de tine...trist...totul in jurul meu e trist...te pierd fara sa lupt...fug,fara sa incerc macar sa ma opresc...Ma doare si ma raneste fuga mea dar nu fac nimic sa ma opresc...Nu intorc privirea de teama sa nu te vad asteptand...privindu-ma cu ochii tai hipnotizanti...sa nu ma impiedici sa fug...Alerg intr-o fuga nebuna,deliranta,haotica.Fug fara sa stiu de ce si incotro.



Se face intuneric si inca fug.E greu sa disting ceva prin pacla innecacioasa a cetii ce s-a lasat peste lumea mea...Ma pierd in labirintul creat chiar de mine si imi vine sa plang ..sunt singura...si stiu ca tu esti persoana care m-ar face sa rad ca un copil...care m-ar face sa zbor..sa simt ...sa visez...sa vibrez...Tocmai din cauza asta fug...Alerg spre nicaieri stiind ca pierd o sansa poate unica in viata...si pun din ce in ce mai multa distanta intre noi...asez un zid de netrecut...un zid al singuratatii ,al tristetii,al conformismului...
Lasitate?Poate...
Mi-e dor de ochii tai,de zambetul tau,de spontaneitatea ta...de copilariile tale dulci...Mi-e dor sa te strang in brate,sa te privesc,sa te sarut si sa ma joc...
Imi curg lacrimi siroaie...ascult o melodie atat de calda "Dragoste" Vama Veche...Ciudat de ce tocmai acum?!Scriu fara sens..nu vei stii niciodata...zambesc ..dar zambetul e o grimasa...o masca "de sticla" ...



Esti atat de aproape aproape ca pot sa te ating intinzand mana..dar totusi esti atat de departe...ne desparte orgoliul meu nemasurat....ne despart conceptiile noastre de viata...ma desparte teama de nu fi din nou ranita!

Putin confuza...

Copilarie- perioada a vietii umane, intermediara intre idiotia prunciei si nebunia tineretii- la doi pasi de pacatele maturitatii si la trei de regretele batranetii. (Ambrose Bierce)




Am observat ca majoritatea oamenilor din jurul meu se ascund sub o masca de sarcasm,sub o masca rece,sub o masca impenetrabila spun ei...Nici unul, ce credeti?, nu simte,nu iubeste,nu se gandeste la viitor si ia viata in ras...Ciudat...
Pentru ca toti ,gandesc destul de bine pentru varsta lor,toti au trecut prin intamplari nefericite care i-au marcat si i-au maturizat...si toti ii judeca pe cei care gandesc logic,care gandesc "matur",care pun probleme cotidiene...
Nu inteleg de ce toata aceasta ameteala,de ce toate aceste jocuri si aceste invartiri in jurul cozii...toti suntem oameni...toti gandim...de ce trebuie sa aratam celorlalti o masca de superficialitate...
Chiar credeti ca sutneti mai interesanti jucand rolul unor copii fara minte ,unor oameni artificiali care nu au nimic de spus?
Sincer ma plictisesc oamenii care nu stiu sa gandeasca...Am scirs la un moment dat ca oamenii sunt povesti fara sfarsit...povesti care trebuiesc descoperite ....Pai,cam asta e ideea...Rolul personajelor mele e acela de a se dezvalui...nu de a se ascunde sub acea patura de gheata...sub acel praf de nepatruns al indiferentii...personajel si cartile mele simt,traiesc,iubesc,imbatranesc ramannd mereu tinere...dar cel mai important ...au ceva de spus!!!

De ce sa ne prefacem ca nu gandim?Nu pricep rostul...Asta e ..paote uneori gandesc prea mult...SI? Cu ce ma face asta mai putin interesanta?
Sa fii adult e plictisitor?! Oare chair e plictisitor?:)) Ceva imi spune ca osa descopar in curand...Poate ca intru putin in filosofia vietii...dar vreau sa inteleg de ce nu putem fi noi insine in fata celorlalti si sa aratam cu adevarat ce simtitm si ce gandim si de ce trebuie sa ne ascundem mereu ...De ce ne temem cu adevarat?
Eu cred ca intotdeauan putem aduce ceva nou...in noi...in ochii celorlalti..chiar daca gandim....si devenim adulti:)

Simplitate....

"Simplitatea este forma adevăratei măreţii."Francesco De Sanctis


Am observat ca in general oamenii nu cer totusi chiar atat de mult pe cat vor sa para ca cer...Putina afectiune,putina atentie,putin interes...
Chiar daca n ufaci nimic concret pentru ei,dar suni sau faci in asa fel incat sa ajunga un "buna, ce mai faci?" pentru ei inseamna ceva important...Cum sa n ucrezi ca exista speranta?Cum sa nu crezi ca poate totusi lumea nu e chiar asa rea si indiferenta cand vezi ca gesturi minore aduc zambete?
Pai si atunci va intreb,de ce sa nu incercam sa aducem zambete?De ce sa nu incercam macar noi,cei care constientizam toate astea sa fim noi cei care iau atitudine...si de ce sa nu fim noi cei care schimba ceva?
....


Simplitatea cuvintelor si a zambetelor ...sunt ca simplitatea marii si a muntilor... a apei si focului...atat de simple si de dragi,si totusi atat de greu de inteles...mircolul vietii consta tocmai in simplitate:)

Leapsa de la Razvan

Ce te face să-ţi lingi degetele (şi nu numai)?

-branzoiacele pe care le mancam, cand eram mica, la mamaie
-ciocolata
-ighetata...
-mancarea buna in general...sunt o mica gurmanda

Ce-ţi încântă ochii?

-pozele cu ... cu ... pozele - atat
-privelistea muntilor
-apusul de soare
-zambetul pe chipurile celor dragi:)(sentimentala un pic asa)

Ce-ţi place să atingi?

-gheata rece, cu mana goala
-cunoasterea cat mai mult cu putinta
-sa ating cu gandul fiecare clipa fericita
-sa 'ating' victoria, in general
-mintile oamenilor
-sa ating inimile in asa fel incat niciodata sa nu fiu uitata...intotdeauna sa ramana o parte din mine...un zambet..o lacrima...o ironie...un cuvant

Ce mirosuri te încântă?

-mirosul marii
-mirosul lemnelor
-mirosul muntilor
-mirosul mamei
-mirosul copilariei
-mirosul primaverii
-mirosul ploii
-mirosul iernii
-mirosul florilor
-mirosul victoriei:D

Ce-ţi încântă urechea?

-sunetul dulce facut de un chicot de copil si al unui ras sincer
-sunetul naturii in general
-sunetul marii vara
-scartaitul zapezii sub talpile bocancilor
-ciripitul vesel al pasarilor si zumzaitul optimist la insectelor

PS:Pentru Razvan:) nu mai e plagiat...nu mai am greseli:))

SIMPLU

"Dorinta omului va fi intotdeauna inselatoare:chiar de i se va implini jumatate din cat a nadajduit,niciodata nu-si va vedea in intregime dorintele realizate."Juan Rufo

Vreau sa simt din nou ca sunt libera...ca nu sunt prinsa intre ceea ce vreau si ceea ce trebuie.
.....................................................

Alerg dupa o himera?!

Vad 2 fluturi verzi alergandu-se innebunitor intr-un dans al cunoasterii,un dans profund,un dans innebunitor...Miracolul vietii se intalneste in dansul lor.
Zambesc, inchid ochii si astept! Le simt jocul,le simt chemarea.Ca hipnotizata ii urmez.Un clinchet de clopotel se aude incetisor.Aud o voce calda ce-mi sopteste ca e vremea sa ma trezesc, sa deschid ochii...Un vant cald de primavara imi invadeaza fiinta rece...

Deschid larg ochii,speriata de senzatia ciudata pe care o am.Nu inteleg ce se intampla,stiu ca sunt singura ,dar simt ca nu sunt singura...ma simt privita...ma simt dezbracata...Ma simt dezgolita si totusi nu mi-e rusine...ma privesc in oglinda si nu vad decat o lumina...vad cum in jurul meu totul incepe sa se deschida...negrul odata aflat in jurul meu ,in mine,in lumea din jur,acel negru profund prin care nimic nu se vede...acle negru nu mai e...incep sa disting umbre...privesc mai atent si vad siluete,vad oarecum culori...negrul s-a transformat in gri...
Vocile care inainte ma persecutau ,ma innebuneau incep sa prinda o directie..incep sa disting cuvintele,sa inteleg spusele...Incertitudinile mele legate de fluturii verzi...sunt acum ceritudini...
Dansul hipnotic al fluturilor mei m-a atras intr-un joc periculos...un dans de care mi-e frica..de care stiu ca trebuie sa fug dar spre care ma indrept cu pasii pe care ar trebui sa ii fac inapoi sau in orice alta directie...Mi-e teama ?!
Ma exalteaza ideea ca voi cun oaste ceva nou!Curiozitatea e mult mai mare...A venit primavara!Nu e vorba de anotimpul primavara...nu ! E vorba de primavara in sufletul meu!

Alerg oare dupa o himera?Inchid ochii si vad fluturii mei verZi...ma plimb pe strazile orasului ,acum cateva zile, trist,acum,plin de viata si oriunde ma uit vad aceste doua fiinte...acesti doi fluturi..si totusi cine nu stie ca fluturii traiesc doar o zi?! Sunt purtatori ai norocului sau sunt doar creatii ale imaginatiei mele bogate la fel ca aceste cuvinte fara rost...?! Sa fie oare totul fara rost?
Si totusi...fluturii mei sunt mai reali si decat mine......................



"Izvor de fluturi

Imi curg fluturi din ochii calzi,
Imi curg fluturi pe obraz.

Imi curg fluturi pe spatele rece,
Imi intra-n gura sa ma inece,

Imi curg fluturi pe nas, cand respir
Ma umplu pe fata, ma improsca cu mir.

Imi curg fluturi pe mainile slabe,
Saruta mai jos picioarele albe.

Imi curg fluturi cand te vad si tac,
Sunt plina de fluturi in stomac!

Imi curg fluturi randuri, randuri,
Din ochi, din ureche si din ganduri." Roxana Matiasi>