:)

Sa simti ca zbori ,ca plutesti ,sa vezi totul in mici explozii multicolore si apoi sa razi,sa canti si sa dansezi. Sa te invarti de mii de ori si sa simti cum cerul e mai jos decat tine. Senzatia aceea de ciocolata ...de dulce-amarui ...de miere si lapte pe buze ...sa o simti permanent cum iti patrunde in inima si corp. Pe piele sa simti atingerea catifelata a unor petale de trandafir si in jurul tau sa privesti licurici calzi si jucausi. Cum sa transpui senzatia ACEEA in cuvinte si sa nu para ciudat? Sa nu para copilaresc si fara sens... Cum sa exprimi ce simtit fara sa pici "aiurea" si fara ca cei din jurul tua sa te priveasca de sus? Ma intreb daca trebuie sa imi pese si realizez ca NU! Privesc in jurul meu camera de camin cu peretii albi ca de spital si nu ii vad. Tot ce vad este o seara cu o luna incojurata protectiv de nori pufosi si o racoare "calda" imi invadeaza fiecare particica din corp si suflet. Simt mirosul iernii si aud sunetul lacului ce se loveste usor de malul putin namolos. Vad un card de rate salbatice ce zboara galagioase aducand cu zborul lor VIATA. Sunt in afara camere plictisitoare si vad copacii in culori de toamna. Mii si mii de culori ce se imbina intr-un joc al amintirilor. Visez cu ochii deschisi la o seara speciala si zambesc. As vrea sa ma trezesc din visat dar mi-e atat de drag incat ma las purtata ...Cat oare va tine visul acesta...??????????????????

Primavara sufletului unui inger confuz

Am inceput ca un inger confuz care nu stia pe ce lume se afla ,in permanenta indragostita si in permanenta "suferind" din cauze pe care nici eu nu le intelegeam. Ganduri absurde si pline de intuneric pusesera staptanire pe mine. Oceanul rautatilor si suspinelor ce ma inconjura era oarecum indus de o forta mai mare decat mine ...Pasiuni ascunse si o dorinta arzatoare de a face rau se instalase in inima mea. Uitasem sa fiu om si ma transformasem intr-un demon irational si plin de noroi pe aripile odata albe acum cenusii. Nu reuseam sa scap de acea fierbinteala bolnava ce ma imbracase pe nesimtite. Totusi ...cineva acolo sus ma iubeste indiferent de greselile pe care le comit si poate cineva in jurul meu ma iubeste daca nu la fel de mult ca cel de sus macar destul de mutl incat sa se roage pentru sufletul meu damnat. O caldura interioara a inceput usor usor sa alunge frigul si gheata din jurul meu . Calmul si linistea isi fac aparitia incetisor cu maturi si carpe de praf in mana. Deznadeajdea se retrage in coltul ei ascuns si Speranta zambeste cu intelegere . Iubirea si Prietenia se itnroc din tari straine si imi imbratiseaza inima ofilita...si parca un boboc micut incepe sa isi faca loc printre atriile si ventriculele "uscate". Obsesiile "fluturilor verzi" se indeparteaza din ce in ce mai mult. Am gasit drumul spre iesirea din labirintul intortocheat spre lumina delicata si inaltatoare a razelor soarelui. Inspir adanc aerul pur ,curat si plin de mii si mii de arome . TRAIESC! Imi vine sa plang si sa rad ! TRAIESC! sunt vie si am timp ...am timp sa fiu fericita.

O seara banala

Mana lui o atinge usor pe a ei...priviri timide se intalnesc...zambete inocente si fiori in corp...doua capete se apropie incet iar buzele lor se contopesc intr-un sarut dulce . Cu inimile batandu-le puternic se privesc complice. Se imbratiseaza transmitandu-si intr-o secunda milioane de emotii si dorinte. Intunericul din jur , sunetul usor al apei spargandu-se de dig si stelele de pe cer contribuiesc la atmosfera de vis din jurul lor oferindu-le amintiri de neuitat. Ea ,firava,dulce si tremurand usor de frig si de emotii se ridica de pe marginea rece din piatra. se intoarce spre el si il asteapta. El se ridica si imbratiseaza. Stie ca seara asta e doar al ei si ea doar a lui. Nimic in jur sa le intrerupa momentul. Doar el si ea.

Putin praf de stele

O noapte plina de stele iti poate readuce speranta sa zbori...Privesti si esti mic atat de mic ...itit imaginezi ce se afla dincolo de "nisipiul alb,gheata si sorii" care ne incanta serile ...Un zambet cu inteles al celor dragi o privire cu sclipiri de stele si incepi sa crezi idn nou ca lumea e a ta...Nimic nu se compara cu parul fluturat in vant cu zborul imaginat si cu naoptea calda de vara... Visez ...si sunt din nou copil...Rad din orice curat...rad si zbor...noaptea e atat de prietenoasa si atat de calda... Apa raului imi sopteste din nou ca visele se pot implini daca imi doresc cu adevarat...si in jurul meu prieteni... Sunt norocoasa...Atatia oameni care tin la mine,atatia oameni care isi fac griji si care incearca sa imi indeplineasca dorintele... unde am fost pana acum ? In ce bezna ma ascunsesem? Am deschis ochii largi si am vazut un catel...cu ochii blanzi si catifelati...un strop de dragoste intr-un suflet atat de mic ...Am intors capul si vad inca 4 perechi de ochi...ai prietenilor mei de data asta...acel licar de "insemni ceva pentru noi" ...Duitatea si seriozitatea de fatada a unuia,sufletul de copil al altuia,zambetul tamp al indragostitului si speranta altuia...o combinatie de atatea sentiemnte ...indiferent de ce vreau sunt legata de fiecare persoana care imi iese in cale...o parte din mine , un mic atom se imaprte pt fiecare persoana ...imi vien sa rad ,imi vin in cap imagini ,cuvinte ,replici si fete ale tuturor oamenilor din viata mea ..si ma simt atat de bine...Mi-e cald...cald sufleteste... Acum cateva zile unul di nei m-a intrebat "tot cuminte esti?" si replica mea a fost "de ce as vrea sa fiu altfel decat ma stii ?" i e adevarat...de ce as vrea sa ma schibm pentru cei din jurul meu...so "i choose to be me" . De ce as vrea sa fiu altfel daca eu nu ma simt bine? prefer sa fiu eu si sa ma simt eu bine >>>cred ca asta e cel mai important>>>pemntru ce sa ma "chinui"? Stele mi_au spus un secret si au atat de multa dreptate

Emotii si vise

">


cel care mi-a dat melodia mi-a spus asa "cate versuri gasesti la melodia asta ?" si eu am spus dupa ca am ascultat melodia "o infinitate " :D

leapsa de la Razvan...daca...

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să faci ce îţi place, ce ai face?
As rade:)

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să iubeşti, pe cine ai iubi?
Pe EL.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să vorbeşti, ce ai spune ?
"Te iubesc!" tuturor celor dragi...si un "Te iubesc!" special lui.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să ţipi, de ce ai ţipa?
De tristete ca nu am spus tot ce ar fi trebuit sa spun.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să râzi, de ce ai râde?
De mine:)

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să plângi, de ce ai plânge?
De furie ca nu am reusit sa fac tot ce mi-am propus si mi-am irosit energia cu intrebari.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să bei, ce ai bea?
Cafeaua calda cu parintii mei:)

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să alergi, spre ce direcţie ai alerga?
Spre parcul mult iubit si linistit.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să desenezi, ce ai desena?
Doi fluturi verzi si-un zambet cald.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să scrii, ce ai scrie?
"Imi pare rau si va iubesc"

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să citeşti, ce ai citi?
Orice e scris de cei dragi mie.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să furi, ce ai fura?
Un sarut si o privire.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să ceri scuze, cui te-ai adresa?
Celor pe care i-am judecat.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să răneşti, pe cine ai răni?
Pe nimeni.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să te rogi, ce ai cere?
Fericire si implinire persoanelor iubite.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să dai, ce ai da?
Totul.


Deci....daca.....?

La multi ani mie!

Dupa cum spune prietenul meu Razvan, SALVATI ROSIA MONTANA!!!! Sustin la fel de aprig ca si el...Nu vrem moarte,vrem sa traim!!!

Cu putina ironie la adresa mea proprie pot spune linistita ca asa cum ma apuca la fel de usor si rapid ma vindec de tot ceea ce ma deranjeaza. De "iubiri" sau necazuri ,na scutur de praful pus pe haine si pe sufletul meu,dau la o parte panzele de paianjen ramase pe ochii mei fascinati de fluturi verzi ma ridic din drumul plin de balti si noroi ,ma impiedic ,intorc pentru o ultima privire capul imi indrept capul si barbia si incep sa rad. Rad nebuneste la gnadul ca as fi putu sa imi rup gatul pentru niste ochi verzi si niste povesti spuse frumos. Rad cu o pofta nebuna de propria mea naivitate. Confuzia si fasciantia sunt provocate in fond ,doar de mine. Sentimentul de singruatate m-a facut sa nu mai judec limpede si sa ma las purtata pe bratele viselor de copil tont. Am vrut sa cred ,dar... inca odata am realizat ca nu merita. M-am hotarat serios sa las visele altora, nu sutn facuta sa visez ,nu sunt facuta pentru sentimente curate. Indiferenta amestecata cu mandria nu imi vor permite niciodata sa iubesc si nu voi permite niciodata "spontaneitatea" in sentiment. Faptul ca voi gandi de doua ori inainte sa iubesc pe cineva imi va distruge intotodeauna sansele de a fi iubita sincer si de a iubi sincer. Sau poate ca totusi sentimentul asta nu exista. Poate ca dorinta noastra de perfectiune si de eternitate a creat cuvantul asta pentru cei ..."romantici".
Si totusi...tinand cont cma cat de mult vorbesc despre asta ,sunt inca o romantica visatoare ce spera in adancul inimii la sentimente curate.



PS:Tu esti un visator?

Putina politica...

A inceput campania de ceva timp si toti politicienii sunt in verva...Au demontat de al scari rulante la drumuri ,la alei,au inceput sa amenajeze,sa planteze,sa verifice,sa urmareasca ,sa prinda...intr-un cuvant "sa-si faca treaba". Ma distreaza copios seriozitatea cu care spun ca ei "vor face" si ca totul va fi bine si ca suntem "in revenire" ,ca n utrebuie sa ne facem griji si ca suntem o tara "cu potential" si ca doar "daca suntem uniti " vom reusi. Ma intreb cam cat de fraieri ne cred pe noi "cetatenii" cand spun ca "EI LUCREAZA PENTRU NOI" si ca toti "SUNTEM O FAMILIE" ,ca noi vom fi cei care vor avea "AVANTAJE" ...Isi fac treaba 3 luni in 5 ani...interesant... si in restul timpului ...moi ne facme treaba si ei aleg...cum sa ne-o strice...Minciunile si dogmele folosite sunt deja cunsocute de 20 de ani si totusi nimeni nu face nimic. Multi vorbim ca pana la urma nu ne doare gura dar nu luam atitudine...si idn nou anul asta se va seza altul pe scaunul prezidential si ce credeti....tot ce "se va face" se va face peste inca 5 ani in campania electorala si evident...NU se va schimba absolut nimic.Mi-am permis sa atac subiectul "politica" pentru ca pana acum 2 ani credeam oarecum in legile si in puterea adevarului...Dezamagirea mea a fost destul de mare ,dar tinand cont ca totul merge cum nu se paote "mai bine" ma mir din ce i nce mai putin de ignoranta si ipocrizia celor din jur...cu atat mai mult a "politicienilor" care "ne apara interesele" si "care lucreaza pentru binele si prosperitatea noastra". Nu ii taca nici sarcasmul, nici ironia ,nici enervarea sporita a cetatenilor votanti. Pentru ei totul e de suprafata cu hotarari deja luate dar nespuse...

Putina analiza a realitatii

Vorbeam cu un prieten si mi-a spus ca ii plac oamenii "indragostiti",pentru ca zambesc mai mult si sunt "altfel". Ma rog,parerea mea e ca oamenii "indragostiti" viseaza mult pream ult si isi fac tot felul de sperante....nu ca ar fi rau sa visezi si sa speri,dar ...decat sa traiesti un vis mai bine incerci sa fii cu capul pe umeri si cu picioarele pe pamant. Din posturile mele anterioare ai crede ca sutn indragostita nebuneste si ca nu pot gandi limpede. Din pacate sau din fericire nu-i chiar asa... Sunt intradevar o mare visatoare dar incerc pe cat posibil sa imi pastrez ratiunea cat mai treaza cu putinta. In general fug de ceea ce stiu ca mi-ar face rau , poate ca o sa spunet ica sunt lasa. Nu stiu exact cum sa ma numesc ,ideea e ca in geenral fug cat sa imi revina ratiunea si apoi totul e okey. Prefer sa fiu putin antipatica decat sa ma las purtata de valurile emotiilor si sa pic in cap. Nu de alta dar am invatat ca am coarne si nu aripi. Emotiile si sensibilitatea nu prea m-au ajutat pana acum ,fiind si o fire extrem de impulsiva. Pentru ce sa iubesc nebuneste si sa ma arunc in torentele de vise pierdute ale unei iubiri ? Pentru ce sa cred ca exista cu adevarat acest sentiment "pur" cand vad in jurul meu ca "dragostea" e redusa la ceva strict trupesc si ca desi iubim pe cineva il ranim si de ce nu ,umblam cu gandul si nu numai si dupa alte persoane...?...Da ,poate ca sunt "defecta" cand sper al acel ceva in care fidelitatea se imbina cu intelegerea si cu pasiunea,cine stie? "Suntem tineri si vrem sa ne distram" ,da...bine...si? asta inseamna ca trebuie sa ii ranim pe cei din jur? Uneori ii invidiez pe cei cu relatii "normale" si "serioase" ,dar cand ma gandesc ca pana si relatiile astea se duc pe apa sambetei dupa 2 -3 ani...
Nu stiu,nu reusesc sa inteleg de ce in loc sa pastram sentimentul acesta atat de curat la inaltimea frumusetii sale ,ne batem joc si il coboram la un rang pe care nu si-l merita... Deplang "nebunia" iubirii din zilele noastre si sincera sa fiu ma bucur ca ma pot controla ...Poate ca totusi eu sunt cea care greseste pentru ca stau si analizez pana in panzele albe totul...

Momentul perfect

Sunt fericita,atat de fericita...Stiu ca fericirea mea e riscanta si paote dura doar atat ...acele ore de ieri...dar e o fericire maxima ,o fericire sincera si totala.Daca aceeasi zi s-ar repeta la nesfarsit as fi de fiecare data si mai fericita. A fost acea clipa de care poate te bucuri o singrua data ,dat te bucuri cu toata fiinta ta,si uiti de tot ce este in jurul tau,de tot ce esti ,de tot ce nu esti...Traiesti momentul acela perfect fara sa iti pese ca e doar un moment...si a doua zi te trezesti euforic ,ca dupa o noapte de dragoste. Uimesti pe toata lumea cu zambetul tau si chiar daca toata ziua este un esec ,continui sa zambesti datorita acelui moment de fericire. Poate dura o clipa,o zi ,o saptamana ,o luna ,un an,sau paote toata viata,dar intotdeauna iti vei aduce aminte acel prim moment de fericire totala in care te-ai pierdut,in care te-ai complacut si in care ia uitat de tine...Am repetat de 8 ori cuvantul "fericire",ma scuzati ,de 9:) Dar cred ca este felul meu de a aceentua stare mea emotionala din momentul de fata....

Putina filosofie...

Impartim intotdeauna lumea in doua parti egale: bine si rau,alb si negru,prieteni dusmani,frig si cald,dulce si amar,noapte si zi...dar totul este atat de relativ. Simt cum combinatia perfecta se afla udneva la mijloc si cum desi vrem ca totul sa fie bine,alb,pln de prieteni,dulce,zi ,lumina....ne plac si opusele lor ,ba uneori chiar mult mai mult! Simplificand analiza si scotand necunoscutele observam cu uimire ca cea mai simpla cale de a fi fericiti este sa intelegem de fapt ca totul tine de moment si ca trebuie sa traim acel moment gri,cu cunostintele din jur,intr-o atmosfera racoroasa,sa simtitm gustul dulce-amarui,pe inserat sau paote pana la rasarit...Idealul ni-l cream noi si ne lasam obsedati pana la epuizare de acesl ideal din mintea noastra bolnava...Uitam ca poate idealul odata atins paote deveni banalul cotidian...Avem teluri inalte si totusi nimic nu ne multumeste si odata atinse ajungem la ocncluzi "dar stiam ca pot ajunge aici si e doar meritul meu"... uitam cu totul de factorii din jur ce ne afecteaza zilnic si de faptul ca de la o clipa la alta ne schimbam concpetia despre viata.
La un moment dat suntem influentati de familie ,prieteni ,iubit/a sau de accidente si lucruri neprevazute...
In concluzie de ce sa ne complicam cu planuri pentru viitor si cu "lucruri serioase" cand totul este relativ si desi n urecunoastem totul ne afecteaza. Sa strigi sus si tare ca nu ,ca nu este asa....ca pe tien nimic nu te afecteaza si ca esti indiferent la ce se itnampal e de plans...Mi-e mila de tine omule indiferent si fara inima ,nu stii ce pierzi,nu stii cate sentimente si cat de mult reusesti sa te cunsoti atunci ,cat de mult reusesti sa te autodepasesti....nu simti,esti indiferent,pacat...inseaman ca vei ramane intotdeauna un mediocru...

Aberatii

Se aude cu ecou sunetul ceasului. Dimineata din nou...Cu ochii impaienjeniti verifica ora.E ora 6. Isi afudna capul in perna si spera la inca 5 minute de somn.
Alarma suna din nou.Imbufnata se ridica din pat.Cu parul ravasit se indreapta spre baie.Un dush caldut si o ceasca de cafea.
Apa curge usor,o racoreste si o invioreaza.Cu prosopul pe ea si cu cateva picaturi rebele se indreapta spre bucatarie.Cafeaua e gata.Priveste lichidul negru cu aburi si zambeste mirosului dulce-amarui.Tot ce ii trebuie pentru a fi fericita.
Cu ce se imbraca azi? Deschide sifonierul si toate hainele cad peste ea.Se uita socata.Priveste in jur.Dezordinea din camera e uimitoare.In ultimele zile n ua avut nici chef si nici timp pentru curatenie.Se gandeste cu stupoare ca ar fi cazul sa faca un pci de ordine.Aprinde laptopul,pune muzica ,deschide messengerul si pune un status cu "Busy". Cu aspiratorul intr- o mana si cu carpa de sters praful in cealalta e pregatita de atacul contra mizeriei. Treaba merge destul de usor.Gandurile parca sutn si ele curatate de praf.Curatenia e gata! Cu gandurile oarecum ordonate se indreapta spre buctarie.Frigiderul e gol. E clar! E ca si cum ar fi o zi pierduta.Azi trebuei sa se ocupe de gospodarie.Incepe sa rada. Un sunet strident se aude la calcualtor.Iar "Buzz".Probabil vreun coleg ceva care iar nu stie de capul lui. Oftand se indreapta spre calculator. Surprinsa observa ca nu este nici un coleg. E doar un alt "ID" necunoscut. Se hotaraste sa ignore persoana in cauza ,dar ...pe ecran apare un "buna, ce mai faci Angel?" .Se incrunta putin ,neintelegand foarte bine. Cu degetele pregatite pe taste vrea sa scrie ceva,dar "prietenul" necunoscut nu o lasa. "Am auzit ca iti plac fluturii verzi si ma gandeam ca poate vrei sa colectionezi o pereche." Socata mai citeste inca odata. Nu intelege nimic. Reuseste sa scrie totusi. "Despre ce vorbesti? Nu inteleg.Si cien naiba esti?" ." :)) Un pic confuza scumpo? Acum o sa fii si mai mult. Simpatic blogg." ":O Ce blogg? Nu pricep nimic!!!" " Angel ,draga mea, sunt un fan doar , nu te panica, mai vorbim,am trecut doar sa te salut ,te-am pupat,bafta;)" ..."prietenul" devien offline. Zapacita incearca sa priceapa ce a fsot asta. Cauta id-ul dar nu gaseste mai nimic despre el. Ar vrea sa stie cine e ,si cum ,cum naiba de stie ca ea este fata cu fluturii verzi. Cu inima bubuindu-i in piept timp de osaptaman cerceteaza atat blogg-ul cat si mess-ul ,dar "prietenul necunoscut" refuza sa isi faca aparitia. Dezamagita se gandeste ca totul a fost o gluma a prietenilor ei ,dar priemeste un mail de la "prietenul necunosut".


" Nu poti scrie decat atunci can esti in preajma unor fluturi verzi.Nu poti desena cuvinteel decat daca ei danseaza jocul seductiei in jurul tau. Fugi de ei cu toata inima ,dar nu uita ,zborul lor e singurul care te vidneca de toate ranile pe care le ai".

Incearca sa fuga de mesaj si inchide ochii.Ar vrea sa stie scopul mesajelor si sa stie cine e persoana in cauza. Alege totusi solutia de a nu raspunde mesajului.
A doua zi primeste un nu mail.

" Ignori mesajul asa cum faci si cu EL? Doar ca sa nu imi dai "satisfactie"? "

Mainile incep sa-i tremure.E imposibil !
Refuza sa raspunda,refuza sa intrebe. La facultate e ganditoare si putin ciudata. Prietena ei e foarte ingrijorata.I-a povestit intamplarea si ea a spus ca daca e EL nu intelege de-a e se joaca.Dar nu asta ar fi problema.Problema ar fi ca el stie ,stie care sunt sentiemntele ei fata de el...Stie ca ea e vulnerabila in fata lui si asta o infurie.Stie ca seara va gasi din nou mesaj de la el.

" De ce esti trista scumpa mea? Stii prea bine ce ai de facut ...De ce mai stai pe ganduri? Renunta la orgoliu si totul va fi bine!"

De data asta furia ii intuneca judecata.Incepe sa scrie:
" :))) Draga "prieten necunoscut" ,
Am impresia ca ai cam mult tupeu si ca iti dai cma mult cu parerea.Nu ma cunosti! Te rog ,nu ma mai irita atat.E problema mea ce fac .Nu inteleg care e scopul mesajelor tale si ,sincer nici nu ma intereseaza.Renunta la ele!Nu au nici un efect. "

Un replay apare imediat:
"Esti sigura ca asta e ceea ce vrei? Poate ca e ultima sansa si ultiam incercare..."

" DA!!!"
....

Nimic...

Simt cum nimicul zilnic imi invadeaza fiinta! Speram ca poate voi reusi sa ies din griul vesnic si sa pot colora din nou lumea in culori vii.Tot ce pot face este sa ii dau putin strop de individualitate prin mai multe nuante de gri.Insa, in loc sa inveselesc atmosfera,nu fac altceva decat sa ii adnacesc tristetea,si parca vad si mai accentua umbrele intunecate ce ma inconjoara...Am incercat din rasputeri sa intrevad si altceva decat nimicul final...Dar nu,totul e nimic si tot ul se transforma in nimic.Stau si privesc in gol si vad...nimic...Trec oameni pe langa mine si parca nu ma vad.Fac parte din nimic is parca incep sa ma simt ca un nimic.Nu reprezint nimic pentru nimeni si nu stiu exact daca reprezinta cineva ceva pentru mine.Simt ca respir ,dar parca nu respir pentru mine. Totul este atat de automatizat.Fiecare miscare pe care o vad ,pe care o fac , mi se pare ca totul este atat de fad. Sunt stele pe cer acum,dar nu au forta sa lumineze ,sunt ca nsite becuri sterse asezate parca fara nici un scop. Nu imi mai gasesc steaua mea calauzitoare, nu imi mai gasesc locul... Nu imi inteleg nici eu tristetea continua.
Incep sa cred ca nu ma mai multumeste nimic si poate ca eu sunt singrua vinovata ca totul e nimic.

Vita De Vie - Praf de stele

Am o chitara deschisa,
O foaie nescrisa, si..
Praf de stele...
Pe... hainele mele
Si incerc sa nu uit,
Sa nu vad,
Sa cobor dintre ele.


Am o bodega in fata,
Am un ghem de ata,si..
Praf de stele pe...
Urmele mele
Si incerc sa ma urc,
Sa nu uit,
Sa raman printre ele..


Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul inceput,
Primul vis pierdut,
Spune-mi sti cate ne-au mai ramas...
Pana azi..


Am o vedere spre lume,
Un vis fara nume
Si... praf de stele..
Pe.. urmele mele...
Si incerc sa ma uit inapoi,
Sa vad soare sau ploi..


Am o povesteste citita,
O soapta zidita,si..
Praf de stele
pe..hainele mele
Si as vrea sa culeg...
Stopi de vant,
Sa-i arunc pe pamant...
Sa devina cuvant.


Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul inceput
primul vis pierdut
Spune-mi sti cate ne-au mai ramas...
Pana azi..


Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul pas gresit, primul reusit
Spune-mi, sti cate trepte-au ramas..
De urcat...


Oare mai sti cum a fost,
Primul inceput
Primul vis pierdut
Spune-mi, sti cate ne-au mai ramas..
Pana azi...


Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul pas gresit, primul reusit
Spune-mi, stï cate trepte-au ramas..
De urcat...




Oare mai stii?

Sa stia la masa si sa vezi cum prietenii tai au o parere proasta despre tine ecel mai dureros lucru...Sa fii langa ei mereu cand au nevoie,sa faci tot cep oti sa le fie lor bine ,sa ierti cuvinte care dor si sa iti creezi antipatii prin ei si mai apoi sa constati ca totul e doar o minciuna..ca prietenia nu exista ..asta e cu adevarat ca un pumnal in inima...Sa intelgi ca esti doar o roata in plus si can u dau doi bna iep tine ..demoralizant de-a dreptul...Dar ,in fine asta e ...viata merge mai departe cu sau fara ei...Un singur lucr poti sa il faci,sa cresti mai mult in indiferenta sa iti inchizi sufletul intr-o crusta de paitra si niciodata sa nu ma ivisezi al prietenii sincere si fara judecati de incuiati...

Cum sa ....

Cu un zambet larg fac si urmatorul pas...Vise ale tienretii ,jocuri pline de pasiune si lacrimi de copil s-au strans in sufletul meu. Increzatoare in propriile mele forte si cu pofta de viata stiu ca si maine la fel ca azi voi reusi sa scap de problemele zilnice. Tot ce trebuie sa fac e sa cred ...in mine si in ceea ce vreua! Optimismul si vointa sutn armele cu care m-am inarmat in lupta contra vietii si a tuturor problemelor! O doza de buna dispozitie si o inima plina de speranta ...

O insiruire de idei...

A cazut cu zgomot pe podea ,iar sunetul de cioburi sparte i-a inundat sufletul.Isi simte inima lovita de o lama rece ca gheata.Socul a paralizat-o iar ecoul vestii parca ii sparge timpanele.Nu poate reactiona in nici un fel si mecanic inainteaza spre telecomanda televizorului. calca in cioburi si isi raneste picioarele goale. O dara rubinie si lipicioasa ramane in urma pasilor ei. Ia telecomanda si muta pe un alt post. Aceeasi stire ...Toate programeel au laut-o razna...Afara se aud sirenele urland.Masinile de pompieri,de politie si salvarile fac un zgomot insuportabil...
La stiri anuntau ca zona este interzisa...ca sunt mii de morti si de raniti...Spera ca tatal ei nu era de servici astazi...Se uita la telefon speriata...ar vrea sa sune sa vada ce se intampla ,dar o teama nebuna a psu stapanire pe ea...Asteapta ...nu stie ce ,insa asteapta ca un copil pe coltul canapelei...sunetul strident al telefonului se aude ...nu are nicio scuza sa n uraspunda...insa il lasa saa sune..se apropie si se uita cine este..."MAMI" Cu capul vajaindu-i apasa tasta de raspuns:
-Alo...
-Ai auzit?intraba mama cu glasul tremurat...
-Tata...
-E bine...Era liber azi!
Sufocata pana atunci de neputinta incepe sa planga...Tatal ei era bine...Mii de ganduri ii trec nebuneste prin cap..se gadneste la zecile de familii ingrozite care au avut de peirdut in accident pe cineva drag...Inchide telefonul fara sa mai paota scoate un sunet.Tata era bine...Nu ii pasa de nimic altceva,insa telefonul suna din nou.Linistita oarecum raspunde...
-Andrei era pe drum...
Simte cum inima i se rupe in ea...O greata subita pune stapanire pe intreaga ei fiinta...Vocea de la telefon e a unui prieten.Andrei,iubitul ei plecase spre Valcea si o luase pe un alt drum decat isi propusese..pe drumul cu uzina.
-...si ...se stie ca masian lui a intrat in focul incendiului...e la spital...doctorii nu ii dau sanse de supravietuire ...Ar fi bine sa vii aici.L-au adus la Fundeni.Parintii lui sunt pe drum .Imi pare rau...
Inainte sa plece se certasera.Asta se intampal cu o seara ianinte.Plecase furios spunandu-i ca nu il intelge.Se certasera dintr-o prostie ,pentru ca ea iesise cu niste prieteni si nu ii spusese ,iar el facuse o criza de gelozie.Ea ii reprosase ca si el iese cu prietenii lui si ea nu ii cere nicio explicatie. De aici totul luase o intorsatura ciudata si se ciondanisera. Iar acum el era in spital ,asteptand sa moara?

Scrisoare catre TINE

Sunt prinsa in mrejele unor sentimente contradictorii...Mi-e greu sa ma abtin sa nu te tin in brate cand am ocazia de a sta cu itne...Mi-e greu sa nu iti sarut buzele dulci si sa nu iti privesc in voie ochii verzi ,senzuali.Intreaga ta persoana ma atrage cu o forta supraomeneasca pe taramurile dezinhibitiilor...Ma simt libera si imi place! O ora langa tine e de ajuns ca o saptaman sa iti duc dorul si sa nu stiu ce e cu mine..Mi-e dor de tine cand nu iti vorbesc...mi-e dor si uit de toate...Uit uneori sensul cuvantului "a trai". Clipe ..clipe de visare care ma poarta printre nori si ma fac sa zambesc prosteste cu gandul la tine! Merg pe strada si privesc in jurul meu,vad chipuri frumoase ,pline de viata si simt ca sunt ca o somnambula. Ii vad si totusi trec indiferenta.Sunt ca un om beat ce a doau zi nu-si mai aduce aminte decat portiuni. O ceata bolnava a pus stapanire pe mintea si sufletul meu. Confuzie totala si uitare de sine. Astept momentlee acelea cand voi fi din nou libera uc nerabdare.Si totusi e atat de simplu cu tine.Nici implicatii ,nici sentimente,nici prezenta permanenta...Dar oare simplitatea asta nu e lucrul care ma doare cel mai mult?Ma intreb daca lucrurile ar stat altfel,as mai simti la fel?Asm ai fi la fel de dezorientata si de confuza?
Misterul unei persoane consta in faptul ca niciodata nu reusesti sa o cunsoti indeajuns de mult.Misterul tau consta in faptul ca stii ce trebuie sa faci sa ramai o enigma desi iti dezvalui persoanlitatea si gandurile si intentiile putin cate putin.
Dar tu ma vezi? Treci zile intregi pe langa mine si nu ma vezi.Ma auzi cand incep sa iti strig numele in vis? Intelegi cuvintele mele nerostite si gnadurile mele ascunse?

MAREA

concert cu Vita de Vie si Zdob si Zdup:D

si noaptea aud soaptele marii cantand povesti pline de

pasiune

"marea te spala,te spala si te sareaza",si mai presus de toate te ajuta sa uiti de toate dezamagirile si problemele cotidine. Te mangaie cu blandete...

din spuma marii s-a nascut iubirea si valurile ei au un efect benefic supra indragostitilor oferindu-le o frumusete naturala si animalica...

Nostalgie...

Au inflorit salcamii si simit mirosul copilariei.Ascult vrabituele cantand trilurile lor dulci si luna pe cer asteptand sfiaosa sa protejeze imbratisarile indragostitilor ce se plimba pe sub salcamii infloriti.Si dimineata racoroasa e intampinata de raze mici de soare.Un nor pufos aduce o ploaie calda .Un raset dulce de copil si -o voce blanda ce-l alina...Un salt zglobiu de caprioara si-un clipocit cristalin de izvor ...toate acestea anunta cu bucurie ca au inflorit salcamii...

Simt un gust dulceag de primavara si ma alint pe sub salcam zambind ca o nebuna.E-un cantec totu-n jurul meu.Iarba e verde in gradina si copacii toti sunt colorati si ne ofera tuturor parfumuri gratuite....Vai, cand va fi inventat parfumul naturii?Ce parfumar ar putea imita mirosul salcamilor si al copilariei...In aer vin miresme dulci de branzoaice si cozonaci...Mi-e foame si ma gandesc la bunica si la buantatile pe care mi le pregateste de fiecare data cand ajung acasa...Mi-e dor de mama care e atat de buna si cand gresesc ma cearta si apoi tot ea,saraca ,vine si ma-mpaca...Il vad acum pe tatal meu...cu ochii verzi si blanzi.M-a invatat inttodeauna sa fiu corecta cu ce idin jur si de fiecare data imi e aproape chia de gresesc si nu...Te vad pe tian sora draga,te vad,desi nu mai esti...si imi aduc aminte de liliecii infloriti din gradian de la tara...

Am in fata buchetele de flori multicolore pe care le culegeam de pe camp impreuan si garla ce dadea pe dianfara sub ploile caldute...

Acum am in minte castelul din nisip si galetusa plina cu scoici..sticla cu apa de amre si borcanul cu nisip...Rad acum cu o pofta nebuna de tot pentru ca imi amintesc mirosul scoicilor cand le aduceam storcite acasa si fata amuzanta a mamei care se chinuia sa stranga dupa noi dezastrul...

Si calul pe care l-am calarit de atatea ori la tara,caruta pe care o conduceam vitejeste ,lacrimile de pe obraz cand vedeam biciul si ma gandeam la durerea calului meu preferat...

Amintirea jocurilor copilariei e mai vie ca niciodata.Blocul bunicii ,leaganul din parc,poznele mici si dese ...sunt atat de recente incat nu-mi vine sa cred ca a trecut atat timp...

Colegii de scoala,colegii de liceu ...au crescut cu totii si ...

Dar nu,nu despre ACUM e vorba,e vorba despre copilarie...

O pagina de jurnal...

Sunt mii de ganduri ce imi trec prin minte...Mi-e dor de tot ce inseamna copilarie.Imi privesc prietenii,fostii colegi si realizez cat de mult s-au schimbat.De ce ? Intervine viata necrutatoare si ne modifica substanta noastra de copii,ne maturizeaza si ne transforma sufletele pline de culoare in curcubee gri!

Sunt legata de tot ce mi-a fost benefic in trecut.Ma obsedeaza marea.Acum mai mult ca niciodata vreau sa ajung sa o vad.Cantecul ei e permanent in mine.Ca o sirena ma ademeneste cu mirosul si sunetul ei inimitabil!Vreau sa ma curat de toate problemele ce s-au strans in jurul meu.Vreau sa ma purific de tot ce insemna malefic!

Indiferent de ce se decid cei din jurul meu eu ma voi urca in tren si imi voi indrepta pasii spre nisipul fin...Nu imi pasa ca voi fi singura!Nu imi mai pasa de nimic in momentul asta.Nu vreau decat sa treaca mai repede saptamana urmatoare.

Timpul ...clipa...viata...cele mai relative lucruri existente...Lucruri?Nici macar lucruri...cele mai relative ...conceptii...

..............

E dureros sa intelegi ce e durerea...E dureros sa vezi pe cienva atat de aproape si sa fie atat de departe...Ii privesti chipul iubit si iti aduci aminte de toate momentele frumoase,de toate clipele cand te tinea in brate si iti zambea incurajator atunci cand te simteai stinghera...Atunci cand suna telefonul dimineata si citeai "TATI" te enerveai si apoi zambeai imbufnata gandindu-te ca primul lui gand a fost la tine "raza lui de soare" .Cu lacrimile pe obraji incerci sa iti ascunzi chipul sa nu te vada nimeni cum suferi si cum palngi.Incerci pe cat posibil sa ii incurajezi pe cei din jurul tau si sa speri....Stia langa patul de spital si il privesti rugandu-te sa se intample o minune.Incerci sa nu pui intrebari si sa nu urasti Divinitatea...De ce cei mai buni ...?Rememorezi la nesfarsit imbratisarile si ochii sai blanzi.Ti-e dor de EL si il vrei inapoi...Timpul..asteptarea...linistea....Mai ales linistea te doare cel mai mult...Nu stii nici macar daca vrei sa asculti aceasta liniste...nu stii nici daca vrei sa iesi din ea...
....................................................................
Si in final e doar durere...E doar durerea unei amintiri!

Moment pierdut

A fost o zi frumoasa..O zi speciala.Am fost alaturi de familie ,de prietenii buni.Am mancat si ...nu stiu a fost frumos...dar ceva a lipsit...A lipsit acel spirit adevarat de sarbatoare si de Paste...Nu stiu ce sa zic..In ceea ce priveste adevaratul sens al sarbatorii de Inviere...Renasterea mea ca om si sentimentul acela de apropiere de Divinitate...pot spune ca am ratat ziua de azi...Ma irita puti nfaptul ca uitma ce inseaman de fapt sarbatorile astea...si ca traditia se pierde!Nu stiu cum a trecut ziua de azi si nu stiu cand a trecut,dar ma simt putin pierduta si parca nu am trait eu ziau de azi...Clipele s-au scurs repede si parca a lipsit ceva.Nu stiu ce si nu inteleg de ce am aceasta senzatie.E ca un gol,un gol pe care nu stiu cum sa-l umplu.E o senzatie de pierdere si uitare.Ce am pierdut ,ce am uitat?E putin dificil sa spun...Am pierdut momentul,acel moment de a ma simti fericita total.Uitare?Am uitat sa fiu copil si sa ma imapc cu mine si cu cei din jur.Am trait o continua stare de agresivitate,frustrare si neputinta.Mi-am adus aminte de tot raul care mi s-a intampalt si de toate necazurile din jurul meu.Am fost propriul meu dusman si nu am gasit linistea pe care mi-o doream atat de mult...Sa zicem ca a fost o zi deosebita,dar o sarbatoare ratata...

PASTE FERICIT!

Cu gandul la voi dragii mei prieteni,cu dorinta aprinsa sa va fie tuturor bine,cu speranta ca lucrurile vor reveni la normal pentru cei in suferinta si cu putin mai multa credinta va urez tuturor un PASTE FERICIT!

Doar o poveste neterminata(2)

Pe peronul rece din gara statea EA.Astepta cu infrigurare trenul.Trebuia sa ajunga cat mai repede la mare.Vorbise cu toti sa se intalneasca a doau zi in Costinesti.Trebuise sa ajunga pana acasa si din cauza asta nu plecase odata cu ceilalti.Of...o sa moara de plictiseala !Avea o senzatie ciudata de gol si de fiori si fluturi in stomac.Ii era dor de mare.Abia astepta sa auda sunetul valurilor lovite de mal si dig.Sa simta in nari mirosul sarat amestecat cu mirosul scoicilor si a nisipului umed.Voia sa priveasca rasaritul si apusul si marea.Ofta adanc si isi desfacu o ciocolata.Dulce si sarat...Gandul ii fugi subit la doi ochi verzi si clari.Oare ce mai face EL ? Nu mai vorbise de atata amar de vreme cu EL .Credea ca il uitase ,dar nu...Orgoliul o napadi din nou si incerca sa alunge din cap imaginea atat de vie....O mintise de prea multe ori si in plus...ce avea el atat de interesant.Era doar un alt baiat cu alte minciuni si cu alte idei prostesti...Ah....De ce fusese nevoita s ajunga acasa ? De ce nu plecase odata cu ceilalti.Dar nu-i nimic va dormi si nu se va gandi la nimic.Se utia la ceas.Era ora 3.Se uita in zare si vazu cum sarpele cu aburi se apropie .In sfarsit.Se utia din nou la ceas.Doar 5 minute intarziere.Incredibil ! Nu-i venea sa creada.trenul opri si calatorii urcara(nu ca ar fi fost foarte multa lume,doar cativa rataciti). Era singura in vagon.Pana la Bucuresti ar fi trebuit sa fie liniste si pace.
..................................................................

Doar o poveste neterminata Episod 1

Statea plictisit pe peron asteptand trenul intarziat. O ceata densa se lasase peste oras si in special in gara.Isi scoase pachetul de tigari din buzunar si il privii cu mirare. Mai avea trei tigari.La chiosc era inchis.Dupa cum se anuntase trenul avea sa mai intarzie inca 15 minute...cel putin. Se uita la ceas.Era ora 2 .Ofta putin nervos si isi aprinse o tigara.Trase un fum si privii inspre cer.Nori grei se asterneau pe cerul intunecat.Era una din acele nopti in care ti-ai dori sa nu iesi din casa.In gara mai erau cativa rataciti. Era inchis oriunde intorceai capul!Parca amortitse totul ca intr-un tablou de duzina.Nu avea nimic de mancare si stomacul parca cerea macar un sandvici.Incruntat isi verifica din nou ceasul : 2 si 1 minut.Mai trase un fum.Poate tigara asta o sa-i mai taie din pofta de mancare.
Plecase in graba parca de teama sa nu se razgandeasca.Isi anuntase doar parintii ca pleaca la mare.
Se uitasera putin ciudat la el ,dar nu comentasera nimic.Nici el nu intelegea ce il apucase.Stia doar ca trebuie sa ajunga la mare.Vorbise deja cu prietenii sai ca vor merge impreuna ,dar....ceva il impulsionase sa plece mai devreme...si singur.Nu isi anuntase nici macar iubita...Voia oare sa fie singur ?Nu intelegea nici el nimic stia doar ca trebuie sa ajunga cat mai repde la mare si ...singur.Ah si noaptea asta atat de rece ii dadea fiori. Avea in minte doi ochi albastri.Doi ochi atat de sinceri si de naivi.Ii aduceau aminte de mare.De mare pe timp de furtuna.Un zambet ironic ii aparu pe buze.Ce naiba se intampla cu el ? Nu se mai gandise la ea de mult timp.Nu mai vorbise cu ea de cand ?De cand il sunase ea ultima oara sa se intalneasca si el o refuzase.Confuz...Nu stia de ce o refuza,de ce o ocoloea in ultima vreme.Nu intelgea mai nimic din ce reprezenta ea si ce voia ea de la viata....

........................................................................................

Basarabia noastra draga...

Dormim un somn profund

Visam o mare fara fund

O mare de oameni plangand

Pe strazi fugind si strigand

O tara ce vrea progres

Dar a fost tinuta in regres

O tara ce se vrea democrata

De comunisti e inca arata

Batai si torturi le are din plin

Vor doar o viata si un trai lin

Unire si pace o vor total

Vor decenta si putin moral!

Sunt fratii nostri de peste Prut

Ce au un destin putin abrupt

Unire in suflet si in simtiri

Vechi idei si vechi iubiri!

E tara mea?

Suntem cetateni ai Uniunii Europene si ai NATO . Privim cu cinism si indiferenta ceea ce se intampla in jurul nostru.Fratii nostri moldoveni striga gatuit dupa ajutor,dar cine sa-i auda ? Nu putem face nimic ? Suntem prea mici ! Jucam cum ni se canta,nu avem creierul nostru si ideile noastre ! Ne supunem a dorintelor celor puternici si ramanem surzi si nepasatori la strigatele de ajutor ale celor care au nevoie de noi si ajutorul nostru. Propaganda ne produce greata.Vin alegerile si au inceput sa funtioneze institutiile statului.Waw ! Chiar credeti dragii mei ca asa se va intampla si din octombrie ? Sunt satula de prostiile lor din fiecare an electoral ! Minciuni peste minciuni,ma intreb daca la un moment dat nu se pierd si ei in minciuni si daca oare chiar nu incep sa creada in ele.Sau ne cred pe toti tampiti si au impresia ca pot face mereu ce vor ? Ar trebui sa luam putina atitudine si sa nu-i mai lasam sa ne calce in picioare ! Sa facem ceva ! Suntem multi si nu suntem prosti.Dorim progres ,nu sa fim tinuti in loc ! Oare criza financiara nu e tot un tertrip de a fi tinuti in loc ? Vreau o lume mai buna in care sa traiesc ! Vreau sa fim egali si nu sa fim niste papusi stricate bune de aruncat ! M-am saturat de lumea asta perfida careia nu-i pasa de cat de putere si bani ! Vreau sa fie bine.
.....................................................

Doar cu tine...

In brate as vrea sa te tin,
Sa –ti privesc chipul senin
Sa-ti simt dulceata amara
Si mireasma de vara

Mi-e dor de mangaierea ta
Timpul in loc as vrea sa stea
Simt inca pe buze al tau sarut
Un zambet trist mi-a aparut

Amintirea ta e inca vie
Ma simt ca un canar in colivie
Vreau sa pot zbura spre libertate
Dar ochii tai ma tin ca intr-o cetate

Cuvintele sunt in zadar
A ramas doar un gust amar
Mi-e dor de tine si zambesc
Mi-e dor de tine –TE IUBESC !

LA MULTI ANI!

Sunet de pasari si pomi infloriti.Zumzet de albine si bazait de tantari.E viata intru toate.LA MULTI ANI tuturor celor cu nume de flori! Paste fericit catolicilor!!!! O zi speciala! Simfonii ale naturii se aud de peste tot.Lalele inflorite isi itesc capetele zambitoare si un parfum de prospetime a cuprins orasul...orasul florilor,orasul lalelelor!

Condoleante

http://www.youtube.com/watch?v=ltvKgBktivU Oare poti iubi pe cineva daca nu l-ai vazut niciodata in viata? Oare poti iubi o persoana doar pentru ca prietenul tau cel mai bun o iubeste? Poti sa-ti imagienzi frumusetea unei persoane si blandetea ei din povestirile cuiva?
Nu stiu ce sa spun,dar stiu ca desi nu am cunoscut o persoana o iubesc mult de tot...mai bine spus am iubit-o,doar pentru ca era mama ta scumpul meu prieten! Imi aduc aminte cum imi povesteai ca te jucai in parul ei atunc icand erai mic,imi amintesc ca te priveam cu cata dragoste vorbeai de frumusetea ei,de blandetea si despre ea.O dragoste nemarginita se citea in ochii tai.O dragoste incredibil de mare.
Imi pare rau ca ti s-a intampalt asta,imi pare rau ca nu pot sa fiu langa tine acum cand ai nevoie de noi prietenii tai.Vorbele meele stiu ca nu te-ar ajuta cu nimic,stiu ca nu cuvitnele ii aduc inapoi pe cei dragi si stiu ca poate langa tine e cine trebuie sa fie acum,dar te iubesc mult si indiferent de ce ti se vaintampla voi fi cu tine! Pentru tine scriu astazi plina de tristete! Condoleante,inca un inger a plecat la cer!Sunt vorbe fara sens ce spun acum si nici macar nu stiu de ce le scriu...imi pot imagian doar durerea din sufletul tau si stiu dorinta ta acerba de a evada ...Iti simt trairile si spaima.O vei conduce pe un ultim drum,mult prea devreme!Stiu ca esti pustiit si ca ti-ai dori sa fie doar un cosmar...ca maien ai vrea sa te trezesti si sa o vezi acolo zambind si urandu-ti "buna dimineata".Astazi iti reamintesti toate clipele cu MAMA si plangi.Poate ca alcrimile le ascunzi sub un obraz dur si in spatele unor ochi hotarati,dar inima ta plange,urla.E furtuna in capul si in sufletul tau.O noapte rece s-a asezat peste tine!O noapte atat de rece...As vrea atat de mutl sa-ti fiu alaturi,atat de nult as vrea sa pot sa fac ceva,sa schimb ceva...Nu am puterea sa o readuc la viata,nu am puterea sa fac nimic.
Sa plang e tot ce pot sa fac,sa palng si sa scriu.Stiu sigur ca nu ai fi de acord...ca nu ai vrea sa scriu despre asta,dar e singurul meu mod de a fii eu,de a vorbi cu cineva...Nu vreau comentarii la adresa acestui post! E doar un epitaf inchinat unei mame!

VERDE

E verde totu-n jurul meu,
Verde e culoarea sufletului meu,
Verde e sunetul bucuriei
Si verde e zambetul copilariei

In zboruri verzi fluturii se aduna,
Pe cer intind o hora nebuna,
Imprastie vise colorate
Aduc rasete de mult uitate



Ganduri confuze ma napadesc
Si doar la verde ma gandesc
Inger cu aripi muiate-n verde
Ma cheama la el si se pierde



O pana cazuta usor pe podea
Ma linistete ca nu e doar in mintea mea
Mireasma de primavara si de flori
Ma invadeaza si-mi da fiori

O raza de soare patrunde pe geam
Mirata m-ntreb:"Oare visam?"
In inima si-n minte am doi chi verzi
Si un tablou cu doi fluturi verzi

Ma uit la verdele din jur
Un verde mult,un verde pur
Culoarea sulfetului meu,
Culaorea demonului meu...

Fluturi Verzi

Fluturi verzi mari , obsedanti,
Fascinanti,hipnotizanti
Intr-un dans mirobolant
Ma atrag neincetat



Cu sclipiri naucitoare,
Si zboruri ametitoare,
Cu pasiuni nebanuite
Priviaca rani indoite



Dansuri vii si colorate
Ofera vise nesperate
Ma inalta catre cer
Insa visele...toate pier




Fluturi verzi,inrobitori
Mari,dulci,intrebatori
Ma ucid incet,incet
Sufar mult si in desert...

Ingeri pierduti...

"Ieri erai un inger nevinovat..../astazi ingerii din cer mi te-au luat".
Ma intreb de cele mai multe ori cat voi trai si cate persoane dragi voi pierde...Cati prieteni imi voi vede murind ...fara sa reuseasca sa vada cea mai frumaosa parte a vietii.Ne plangem de toate si de toti ,ne palngem ca nu obtinem ce vrem,ne palngem ca nu putem pleca in excursia dorita....si niciodata nu multumim ca suntem vii si sanatosi ,ca ni se ofera sansa sa traim sa ne bucuram de frumusetile vietii.Uitam ca altii de-o vartsa cu noi sau paote chiar mai mici nu apuca sa se bucure! Uitam ca exista persoane care nu isi doresc altceva decat sa mai traiasca inca o zi ,ca altii vor sa mai vada inca odata soarele ,sa mai asculta inca odata melodia preferata.Sunt persoane care nu se palng ,care stau pe un pat de spital cu speranta ca paote maine ....ca paote va mai exista un maine ,un maien simplu,fara lucruri de firma,fara excursii in strainatate,fara facultati afara din orase,fara egoismul ce ne stapaneste pe noi cei lipsiti de "intelegere"...Oamenii astia atat de "norocosi" care isi petrec juamtate de viata in spitale nu se palng ,ba mai mult ne incurajeaza pe noi astia "ghinionisti"....iar noi nu stim sa ii apreciem nici in viata si nici dupa ce nu mai sunt...
Ingeri pierduti...Dureri peste dureri si negru peste negru...o lume plina de dolii si o lume plina de lacrimi...
...................................................................................

Revolta

Privesc cu uimire cat de repede a trecut timpul....Privesc pe strazi baieti al costume si parca ma i ieri purtau tricouri largi ,lanturi atarnate,niste tenesi murdari si minge in brate...Ma uit in jurul meu si ...nu ii mai vad...Privesc fetele urcate pe tocuri de centimetrii cu camasi calcate,veste ,sacouri ,fuste elegante....Si ma intreb si expadrilele sport? Unde sunt sosetele colorate si coditele ? Posete de firma ,incaltari de firma,caamsi de firma,costume de firma...unde ma uit in sus ,in jos ,in stanga sau dreapta vad D&G,Lacoste,Adidas,Nike...Par dat cu gel,unghii lacuite,bijuterii de la Meli Melo ,machiaj Maybelline...Papusi mascate care danseaza dupa cum ii canta papusarul...
Unde sunt rochitele cu bulinute ,tricourile roz,zambetele senine si naturale?Unde? Nu vad in jurul meu decat fete acoperite de stratri de masti...cosmetice sau nu...Vad ochi obositi si zambete sterse...Imbtranim? Nu !!! Ma opun cu insistenta! Eu nu sunt ca voi! Nu vreau!Refuz sa fiu asa!!!Prefer geaca mea de blugi,adidasi prafuiti si blugii rosi in genunchi...vreau mingea de volei in mana si paletele de badminton!!! Vreau cerceii mari si rotunzi in urechi...Imi vreau rasul haotic si zambetul neincetat pe buze...prefer sa am riduri in coltul buzelor si al ochilor de la expresivitatea fetei...refuz sa ma ascund sub straturi de fond de ten ...Vreau sa imi simt ochii curati nu sa fiu dependenta de creioane si farduri...Imi tin parul in coada ,sau liber sau doua codite..pentru ca asta vreau si refuz sa ma tund cum imi spune seful!!!Vreau sa port 5 lanturi la gat le port si al 30 de ani!! De ce imi impuneti cum sa ma imbrac? Cum sa ma port? Cum sa vorbesc si ce sa vorbesc? Libertate!! asta vreau ...Gandesc liber si ma prt liber,cu ce drept ma judecati voi pe mine? Ma uit in jurul meu si vad..vad si spun ce vad...nu ascund..nu vreau sa ma obisnuiesc cu ce vad,nu vreau sa ma complac in ce vad!!! De ce?Daca eu gandesc altfel? Sa spun ce simt,ce gandesc,ce vreau fara sa ma supun unor reguli stricte ,sa fiu un copil rebel ...e tot ce-ni doresc...Si ce daca trece timpul?Si ce daca trebuie sa cresc? Nu pot fi la fel de deschisa la nou si daca ma maturizez? De ce sa imi pierd imagiantia?De ce sa renunt la ce vreau eu? De ce sa fac doar ce vor altii sa fac?De ce sa nu am propriile idei?
DE CE?
Stiu sigur ca multi vor spune ca sunt clisee ,ca ma inspir din ca au mai spus si altii...si ce? asa gandesc si eu!!! DE CE nu spuneti si voi ce ganditi...? de ce sa imi judecati mie gandurile?
Uitam sa fim copii si uitam sa ne urmam visele pentru ca ne temem ! Si pentru ce m-as teme? Ca pierd?Da paote pierd un vis dar nu pierd sansa de a fi incercat sa il ating! Costume,genti,pantofi,machiaj...Masti ...care apoi aduc cu ele dorinta de bani si putere...aduc cu ele egoismul,ipocrizia,intriga,minciuna,ura....si toate astea pentru ce? Pentru ca nu stim sa ne pastram inocenta sufletului...Si ce daca gresim....oricat de mult am gresi...e important sa avme mereu acea inocenta de copil pastrata intr-un loc ascuns...Sunt lucruri pe care le facem pentru ca e necesar...dar...e oare de ajuns?

Vreau sa vad chipuri vesele si lipsite de griji.Vreau sa aud rasete sincere!Vreau sa vad copii alergandu-se si jucandu-se pe strazi! Vreau sa nu mai vad ura si crime!
Sunt satula de stiri fara fond ...de informatii trimise in van...Nu vreau sa vad crime si violuri la TV si in media! Vreau sa vad eforturi facute pentru zambet si raset!!! ATAT si nimic mai mult!Nu ma hranesc cu vise ,rasete,sperante,si inocenta, vor spune cei mai carcotasi dintre cei care citesc...Sa fie oare adevarat? Cu optimism intotdeauna iti e bine...intotdeauan reusesti sa traiesti si nu tocmai in cele mai rele conditii...La ce imi trebuiesc maldare de bani pentru care sa imi mananc tineretea si zambetul? Nu!!! Vreau bani cat sa imi pot asigura un trai cinstit si lipsit de grija zilei de maine ...nu vreau bani sa ii intorc cu lopata si sa ma sapl cu ei in cap...Ar trebui inteles conceptul de bani odata pentru totdeauan ...sunt niste hartii intinate cu cerneala,niste palsticuri pline de culori...niste chimicale murdare!!!!Nu e nimic natural la ei!
................

Dragoste cu marea

Doi tineri se plimbau pe malul marii.Se tineu usor de mana.Priveau cu dragoste mare.Locul unde facusera prima oara dragoste.Ascultau valurile inspumate cum se loveau de tarm.Priveau marea inspumata cum ii cheama.Erau goi.O goliciune lipsita de rusine,lipsita de orice fel de murdarie.O goliciune curata,pura,ca in timpurile de demult.Se priveau cu dragoste, cu o dorinta neascunsa.Comunica prin priviri,prin atingeri,fara vorbe.Sunt doar ei si marea.Intra in mare cu bucuria tienretii ce ii stapaneste.Un amestec de trupuri si apa, de saruturi umede ,pline de adoratie si atingeri pline de pasiune.Marea ii inveleste si ii cuprinde sarutandu-le trupurile .
Doua suflete ce plang si rad in focul pasiunii.Marea inspumata clocoteste protejandu-le iubirea cu stropi sarati. Inlantuirea naturii cu omul nu respecta nimic din regulile stiute de oameni...Ofera doar un spectacol de o frumusete perfecta cerului si nisipului cu scoici.Tinerii fac dragoste cu marea,cu vlaurile,cu cerul,cu natura intreaga ating o fericire totala...

povestea Crizei

Criza e acea persoana simpatica si draguta care in momentele de panica e liderul cel mai bun cu putinta,acea persoana care te indruam cu calm,iti ofera siguranta si protectie,care vorbeste cu o calmitate de te pune cu botul pe labe si nu poti sa o asculti decat pe ea.Este acea persoana pe care ti-o doresti mereu langa tine,in special cand nu ai loc la metrou sau in autobuz.Vocea sa calma si cu inflexiuni speciale produce un spatiu destul de larg in jurul sau,impune respect si ,mai ales,ordine.
Poti numi Criza soacra care vine in vizita si vede un fir de praf ratacit.Locul perfect pentru o Criza este in masina,in dreapta soferului.Are un efect cu mult peste ateptari,intr-un timp extrem de scurt.Totusi, pentru un efect mult mai bun ,ar trebui sa aveti un picior atasat de acceleratie,pentru ca ,datorita Crizei va veti trezi cu foarte multe cadouri,oamenii vor dori sa ii ceara autografe,iar frigiderul va fi plin paan in urmatoarea iarna si va mai si ramane.
Desi are o fata rosie tot timpul,la cea mai mica privire suspecta idnreptata catre ea,iar vena de la gat este intotdeauna extrem de umflata,sa nu uitati niciodata- Criza este cel mai bun prieten care la nevoie este langa voi:)

Anotimpuri...cuvinte...EU?!

A venit primavara...A venit caldura dulce a primaverii...Se zaresc zambete la fiecare pas,iar florile au inceput sa-si scoata timide capul ...Au inmugurit copacii..zumzetul insectelor se aude duios ca o un cantec linistitor.Pe cer se zaresc pasari.Se aud ciripituri timide. Veselie,tinerete,viata ,optimism-a venit primavara!!!!
Iau parte la toate aceste bucurii.A intarziat putin primavara...Totusi,ceva in mine inca stagneaza in iarna rece si pustie.E golul lasat de moartea unui anotimp-naivitate!!!Poate ca anotimpul meu e toamna,cu ploi,cu aramiul ei varstnic,cu luminile stinse si cu mirosul de fructe coapte.Poate ca totusi ,nu primavara ma caracterizeaza cu tineretea si revenirea la viata,ci acea toamna tarzie, cu experienta ei de secole.Mi-e dor sa fiu copil si mi-e dor de copilarie,dar stiu ca anii ce au trecut nu se vor intoarce si stiu ca frumusetea fiecarui an ce va veni o voi vedea abia cand a trecut.
Zambesc prosteste cu gandul la gandul ca ar fi fost o primavara mult mai calda daca...daca ...Daca ce ma intreb ? Poate ca nu fost sa fie,paote ca drumul meu are un alt sens ...Si totusi "in vara asta am sa ma-ndragostesc" undeva "pe-o terasa la mare" unde o "sa ma-mbat si sa cant".Acolo unde "marea te spala...te spala si te sareaza".si voi putea spune si eu ca "Insa ochii tai se vor pierde in noapte
Lasindu-ma pe mine-n urma lor
Stiu ca ochii tai vor fi doua soapte
Si mi-e foarte dor, mi-e tare dor de ei."
Apoi va veni toamna si voi realiza ca toate sunt doar vise,ca dragostea nu exista si ca trebuie sa ma maturizez...Iarna va veni si ea neintrebata si imi va ingheta inima pastrandu-mi speranta in locul cel mai secret si mai vizibil...in ochi!
Plecam mereu de la o idee iar pe drum ne oprim,pierzand firul; asa cream visele,sperantlee ,impletim lungi fraze fara nici un rost,care exprima durerea sau bucuria sufletului nostru.Asa imapchetam in hartie colorata gandurile noastre cele mai adanci.Ne jucam cu cuvintele si formam castele de semne,care luate singure se amesteca neinteligibil sub ochii nostri obositi.

Lungim agonia asteptarii ca cienva sa asculte,sa vada,sa inteleaga , sa raspunda si mereu ne lovim de indiferenta sau de interpretarea ilogica a vorbelor noastre.Gandim prea mult ,sau paote gandim prea multe.Ne credem intelepeti si speciali doar pentru ca avem darul ratiunii,dar cien suntem noi cu adevarat?Unde incepem si unde ne terminam...Ce insemnam in esenta?Ce vrem sa spunem si ce se intelege?
Filosofam prea mult si laum ttul personal.Ne maturizam mult prea devreme "As vrea sa ma dematurizez
Sa stau in ploaie si sa visez
As vrea sa te dematurizezi
Sa vii in ploaie si sa visez "

Prea multe vorbe ...prea multe ganduri...sunt propriul meu dusman...

Trista...

Mi-e inima rupta in bucati marunte...Mi s-a mai destramat un vis.Ma simt lipsita de aparare.Pe obraji imi curg lacrimi numeroase si pline de amaraciune.Am crezut in zborul fluturilor verzi,dar din pacate desi acestia au trait mai mult de-o zi...si-au pierdut farmecul,si-au pierdut aripile si acum au murit si ei...Am crezut ,am ajuns sa simt ceva mai mult decat simpatie...si acum...acum nu im iramane decat sa trec mai departe,sa ingrop fluturii intr-un loc ascuns.Ii voi inmormanta si pe ei... o lumanare,o floare ...si ploaia...
E negru totul in jurul meu...

Prieteni?!

Sunt oare prieteni cei care te judeca si care iti gasesc defecte si atunci cand ii ajuti si le esti aproape?Sunt oare prieteni cei care daca ii ajuti si se intampla ca o singura data sa nu poti atunci sa spuna ca nu le esti prieten adevarat?Se pot umi oare prieteni cei care sunt langa tine doar cand au nevoie de tine?
Cred ca nu...
Cred ca mai prieten este un strain care nu te suna,nu te cauta,dar in moemntul cand simt ca esti neajutorat ,ca ai nevoie de ajutor,ca ai nevoie de un sfat sau de un zambet vin langa tine fara sa-ti ceara nimic...doar sa ii lasi sa iti fie alaturi...
Prieteni sunt cei care atunci cand le spui ca ai gresit sa zambeasca si sa spuna "da,si eu".Prieteni sunt cei care inteleg totul fara sa fie nevoie de cuvinte doar sa te priveasca in ochi...prieteni ...ce dulce e cuvantul si cat de mutl inseamna...dar cat de putini il inteleg:) Prieteni e scumpa si greu de obtinut dar atunci cand o ai....e cel mai frumos lucru:D

Ma simt atat de mica...atat de copil,atat e neajutorata...Fluturii mei verzi priviti de aproape sunt minunati...Nu cred ca voi putea scapa prea curand de vraja lor miraculoasa...Imi fac atat de mult bine is totusi atat de mutl rau...Speranta ca e doar un capriciu in a-i prinde in plasa si in jocul meu s-a destramat azi...Fluturii mei verzi m-au vrajiti nca odata si m-au facut sa simt din nou valul de caldura...M-au tinut atat de aproape de dansul lor copilaresc incat nu as mai fi plecat...
Hora lor demonica m-a cuprins si stiu ca iniferent cat as fugi o sa gasesc mereu drumul inspre ei,indiferent de cat de complicat e labirintul...Fug,alerg cat pot de repede ,ma indepartez...dar cu ce folos cand stiu ca oriunde m-as ascunde vraja celor doi fluturi ma va urmari si ma va gasi...
Ma simt ca un copil ratacit,pierdut in valurile marii,dar care in loc sa se sperie se lasa purtat in larg cu seninatate si bucurie.
Sunt acoperita de stropi de soare si vantul imi soptestesa ma intorc...nu pot privi inapoi,si totusi pentru mine inainte e doar ceea ce las inapoi...
..................................................................................
*
E o dimineata de primavara si sunt la mare...ma plimb singura pe plaja ,ascultand valurile si sunetul indepartat al unui vapor.Privesc cerul si realizez frumusetea cerului pictat de soare in culori vagi...E atat de indecis soarele in dimineata asta.Parca sa teme sa rasara total,parca inca doreste sa mai priveasca luna de la departare si s-o lase pe ea regina cerului...Cei doi astri se pot vedea impreuna pe cer la orele acestea...se privesc dar nu se pot atinge...imi amintesc din copilarie o poveste a celor doi astri..vag stiu ca cei doi traiesc de secole o iubire permanenta...
ma decalt si intru in apa..Ah e inca rece...
Ma trezeste putin frisonul ape reci pe picioare is adierea dulce a vantului de primavara...Mirosul sarat al marii e ca o binecuvantare...
Prietenii mei nu stiu pe unde m-am evaporat...dar nu aveam nici chef ,niic sare de spirit necesara sa ii ascult...Simteam nevoia sa fiu singura si sa vorbesc cu marea...Sa ii spun ca mi-a fost dor de ea si ca...ca mi-e dor de EL !!!Ah cat imi e de dor...
As vrea sa fie langa mine si sa ma tina in brate,sa ma priveasca in ochi si sa-mi spuna ..sa imi spuna ce? Nu, nu vreau sa imi spuna nimic,vreau dor sa fie aici...
...............................................
M-am asezat pe nisipul ud si rivesc marea...ma intind pe spate...sa simt intraga vibratie a apei ,a pamantului,a aerului...
Cineva se aseaza in fata mea...deschid ochii si privesc...uimita ...cum EL ma priveste zambind...Ma ridic buimaca,am impresia ca visez,dar nu zambetul si ochii sunt....sunt ale lui...Fara sa astepte nici un fle de salut ,niic un fel de semn ma ia in brate si ma saruta...o contopire totala a buzelor....

FERICIRE

ganduri confuze
si zboruri obtuze
lumi paralele
parfum de lalele
zambet zglobiu
de copil zurliu
sarutare furata
ironie uitata
zumzet si freamat
transformate in geamat
buze unite
priviri potrivite
atingeri cu sens
intuneric dens
vorbe acide
si priviri aride
arse intr-un foc
prinse intr-un joc
o noapte dorita
dorinta implinita
2 trupuri ude
2 soapte mute
imbratisari stangace
in lumini opace
contopiri totale
doua trupuri goale
maini ce se ating
noi dorinte-aprind
suflet de copil
idei cu venin
posedari dibace
dragoste vivace
amanti potriviti
oare indragostiti?

o reteta buna
pentru-o luna
zile insorite
si nopti nedormite
asa-i tineretea
n-astepta batranetea
participa la joc
iubeste cu foc
fa amor patimas
nu ramane codas
saruta-l pe peste tot
nu uita nici-un loc
fa dragoste nebuneste
iubeste si zambeste
nu-ti fie rusine
suntem toti ca tine
plini de nebunie
si de extazie
cantam oda dragostei
uitam imnul oastei
avem in minte atingeri
saruturi de ingeri
visma la diverse
facme versuri sterse
in ochi avem luciri
simtim nemuriri
usor impresionati
mult prea pasionati
toti suntem la fel
avem un singur tel
sa experimentam
de toate sa-nvatam
sa fim fericiti
de prieteni iubiti

Mi-e greu...

Mi-e greu sa recunosc...mi-e dor...simt cum din ce in ce mai mult ma indepartez de tine...trist...totul in jurul meu e trist...te pierd fara sa lupt...fug,fara sa incerc macar sa ma opresc...Ma doare si ma raneste fuga mea dar nu fac nimic sa ma opresc...Nu intorc privirea de teama sa nu te vad asteptand...privindu-ma cu ochii tai hipnotizanti...sa nu ma impiedici sa fug...Alerg intr-o fuga nebuna,deliranta,haotica.Fug fara sa stiu de ce si incotro.



Se face intuneric si inca fug.E greu sa disting ceva prin pacla innecacioasa a cetii ce s-a lasat peste lumea mea...Ma pierd in labirintul creat chiar de mine si imi vine sa plang ..sunt singura...si stiu ca tu esti persoana care m-ar face sa rad ca un copil...care m-ar face sa zbor..sa simt ...sa visez...sa vibrez...Tocmai din cauza asta fug...Alerg spre nicaieri stiind ca pierd o sansa poate unica in viata...si pun din ce in ce mai multa distanta intre noi...asez un zid de netrecut...un zid al singuratatii ,al tristetii,al conformismului...
Lasitate?Poate...
Mi-e dor de ochii tai,de zambetul tau,de spontaneitatea ta...de copilariile tale dulci...Mi-e dor sa te strang in brate,sa te privesc,sa te sarut si sa ma joc...
Imi curg lacrimi siroaie...ascult o melodie atat de calda "Dragoste" Vama Veche...Ciudat de ce tocmai acum?!Scriu fara sens..nu vei stii niciodata...zambesc ..dar zambetul e o grimasa...o masca "de sticla" ...



Esti atat de aproape aproape ca pot sa te ating intinzand mana..dar totusi esti atat de departe...ne desparte orgoliul meu nemasurat....ne despart conceptiile noastre de viata...ma desparte teama de nu fi din nou ranita!

Putin confuza...

Copilarie- perioada a vietii umane, intermediara intre idiotia prunciei si nebunia tineretii- la doi pasi de pacatele maturitatii si la trei de regretele batranetii. (Ambrose Bierce)




Am observat ca majoritatea oamenilor din jurul meu se ascund sub o masca de sarcasm,sub o masca rece,sub o masca impenetrabila spun ei...Nici unul, ce credeti?, nu simte,nu iubeste,nu se gandeste la viitor si ia viata in ras...Ciudat...
Pentru ca toti ,gandesc destul de bine pentru varsta lor,toti au trecut prin intamplari nefericite care i-au marcat si i-au maturizat...si toti ii judeca pe cei care gandesc logic,care gandesc "matur",care pun probleme cotidiene...
Nu inteleg de ce toata aceasta ameteala,de ce toate aceste jocuri si aceste invartiri in jurul cozii...toti suntem oameni...toti gandim...de ce trebuie sa aratam celorlalti o masca de superficialitate...
Chiar credeti ca sutneti mai interesanti jucand rolul unor copii fara minte ,unor oameni artificiali care nu au nimic de spus?
Sincer ma plictisesc oamenii care nu stiu sa gandeasca...Am scirs la un moment dat ca oamenii sunt povesti fara sfarsit...povesti care trebuiesc descoperite ....Pai,cam asta e ideea...Rolul personajelor mele e acela de a se dezvalui...nu de a se ascunde sub acea patura de gheata...sub acel praf de nepatruns al indiferentii...personajel si cartile mele simt,traiesc,iubesc,imbatranesc ramannd mereu tinere...dar cel mai important ...au ceva de spus!!!

De ce sa ne prefacem ca nu gandim?Nu pricep rostul...Asta e ..paote uneori gandesc prea mult...SI? Cu ce ma face asta mai putin interesanta?
Sa fii adult e plictisitor?! Oare chair e plictisitor?:)) Ceva imi spune ca osa descopar in curand...Poate ca intru putin in filosofia vietii...dar vreau sa inteleg de ce nu putem fi noi insine in fata celorlalti si sa aratam cu adevarat ce simtitm si ce gandim si de ce trebuie sa ne ascundem mereu ...De ce ne temem cu adevarat?
Eu cred ca intotdeauan putem aduce ceva nou...in noi...in ochii celorlalti..chiar daca gandim....si devenim adulti:)

Simplitate....

"Simplitatea este forma adevăratei măreţii."Francesco De Sanctis


Am observat ca in general oamenii nu cer totusi chiar atat de mult pe cat vor sa para ca cer...Putina afectiune,putina atentie,putin interes...
Chiar daca n ufaci nimic concret pentru ei,dar suni sau faci in asa fel incat sa ajunga un "buna, ce mai faci?" pentru ei inseamna ceva important...Cum sa n ucrezi ca exista speranta?Cum sa nu crezi ca poate totusi lumea nu e chiar asa rea si indiferenta cand vezi ca gesturi minore aduc zambete?
Pai si atunci va intreb,de ce sa nu incercam sa aducem zambete?De ce sa nu incercam macar noi,cei care constientizam toate astea sa fim noi cei care iau atitudine...si de ce sa nu fim noi cei care schimba ceva?
....


Simplitatea cuvintelor si a zambetelor ...sunt ca simplitatea marii si a muntilor... a apei si focului...atat de simple si de dragi,si totusi atat de greu de inteles...mircolul vietii consta tocmai in simplitate:)

Leapsa de la Razvan

Ce te face să-ţi lingi degetele (şi nu numai)?

-branzoiacele pe care le mancam, cand eram mica, la mamaie
-ciocolata
-ighetata...
-mancarea buna in general...sunt o mica gurmanda

Ce-ţi încântă ochii?

-pozele cu ... cu ... pozele - atat
-privelistea muntilor
-apusul de soare
-zambetul pe chipurile celor dragi:)(sentimentala un pic asa)

Ce-ţi place să atingi?

-gheata rece, cu mana goala
-cunoasterea cat mai mult cu putinta
-sa ating cu gandul fiecare clipa fericita
-sa 'ating' victoria, in general
-mintile oamenilor
-sa ating inimile in asa fel incat niciodata sa nu fiu uitata...intotdeauna sa ramana o parte din mine...un zambet..o lacrima...o ironie...un cuvant

Ce mirosuri te încântă?

-mirosul marii
-mirosul lemnelor
-mirosul muntilor
-mirosul mamei
-mirosul copilariei
-mirosul primaverii
-mirosul ploii
-mirosul iernii
-mirosul florilor
-mirosul victoriei:D

Ce-ţi încântă urechea?

-sunetul dulce facut de un chicot de copil si al unui ras sincer
-sunetul naturii in general
-sunetul marii vara
-scartaitul zapezii sub talpile bocancilor
-ciripitul vesel al pasarilor si zumzaitul optimist la insectelor

PS:Pentru Razvan:) nu mai e plagiat...nu mai am greseli:))

SIMPLU

"Dorinta omului va fi intotdeauna inselatoare:chiar de i se va implini jumatate din cat a nadajduit,niciodata nu-si va vedea in intregime dorintele realizate."Juan Rufo

Vreau sa simt din nou ca sunt libera...ca nu sunt prinsa intre ceea ce vreau si ceea ce trebuie.
.....................................................

Alerg dupa o himera?!

Vad 2 fluturi verzi alergandu-se innebunitor intr-un dans al cunoasterii,un dans profund,un dans innebunitor...Miracolul vietii se intalneste in dansul lor.
Zambesc, inchid ochii si astept! Le simt jocul,le simt chemarea.Ca hipnotizata ii urmez.Un clinchet de clopotel se aude incetisor.Aud o voce calda ce-mi sopteste ca e vremea sa ma trezesc, sa deschid ochii...Un vant cald de primavara imi invadeaza fiinta rece...

Deschid larg ochii,speriata de senzatia ciudata pe care o am.Nu inteleg ce se intampla,stiu ca sunt singura ,dar simt ca nu sunt singura...ma simt privita...ma simt dezbracata...Ma simt dezgolita si totusi nu mi-e rusine...ma privesc in oglinda si nu vad decat o lumina...vad cum in jurul meu totul incepe sa se deschida...negrul odata aflat in jurul meu ,in mine,in lumea din jur,acel negru profund prin care nimic nu se vede...acle negru nu mai e...incep sa disting umbre...privesc mai atent si vad siluete,vad oarecum culori...negrul s-a transformat in gri...
Vocile care inainte ma persecutau ,ma innebuneau incep sa prinda o directie..incep sa disting cuvintele,sa inteleg spusele...Incertitudinile mele legate de fluturii verzi...sunt acum ceritudini...
Dansul hipnotic al fluturilor mei m-a atras intr-un joc periculos...un dans de care mi-e frica..de care stiu ca trebuie sa fug dar spre care ma indrept cu pasii pe care ar trebui sa ii fac inapoi sau in orice alta directie...Mi-e teama ?!
Ma exalteaza ideea ca voi cun oaste ceva nou!Curiozitatea e mult mai mare...A venit primavara!Nu e vorba de anotimpul primavara...nu ! E vorba de primavara in sufletul meu!

Alerg oare dupa o himera?Inchid ochii si vad fluturii mei verZi...ma plimb pe strazile orasului ,acum cateva zile, trist,acum,plin de viata si oriunde ma uit vad aceste doua fiinte...acesti doi fluturi..si totusi cine nu stie ca fluturii traiesc doar o zi?! Sunt purtatori ai norocului sau sunt doar creatii ale imaginatiei mele bogate la fel ca aceste cuvinte fara rost...?! Sa fie oare totul fara rost?
Si totusi...fluturii mei sunt mai reali si decat mine......................



"Izvor de fluturi

Imi curg fluturi din ochii calzi,
Imi curg fluturi pe obraz.

Imi curg fluturi pe spatele rece,
Imi intra-n gura sa ma inece,

Imi curg fluturi pe nas, cand respir
Ma umplu pe fata, ma improsca cu mir.

Imi curg fluturi pe mainile slabe,
Saruta mai jos picioarele albe.

Imi curg fluturi cand te vad si tac,
Sunt plina de fluturi in stomac!

Imi curg fluturi randuri, randuri,
Din ochi, din ureche si din ganduri." Roxana Matiasi>