sâmbătă, 14 martie 2009

Mi-e greu...


Mi-e greu sa recunosc...mi-e dor...simt cum din ce in ce mai mult ma indepartez de tine...trist...totul in jurul meu e trist...te pierd fara sa lupt...fug,fara sa incerc macar sa ma opresc...Ma doare si ma raneste fuga mea dar nu fac nimic sa ma opresc...Nu intorc privirea de teama sa nu te vad asteptand...privindu-ma cu ochii tai hipnotizanti...sa nu ma impiedici sa fug...Alerg intr-o fuga nebuna,deliranta,haotica.Fug fara sa stiu de ce si incotro.



Se face intuneric si inca fug.E greu sa disting ceva prin pacla innecacioasa a cetii ce s-a lasat peste lumea mea...Ma pierd in labirintul creat chiar de mine si imi vine sa plang ..sunt singura...si stiu ca tu esti persoana care m-ar face sa rad ca un copil...care m-ar face sa zbor..sa simt ...sa visez...sa vibrez...Tocmai din cauza asta fug...Alerg spre nicaieri stiind ca pierd o sansa poate unica in viata...si pun din ce in ce mai multa distanta intre noi...asez un zid de netrecut...un zid al singuratatii ,al tristetii,al conformismului...
Lasitate?Poate...
Mi-e dor de ochii tai,de zambetul tau,de spontaneitatea ta...de copilariile tale dulci...Mi-e dor sa te strang in brate,sa te privesc,sa te sarut si sa ma joc...
Imi curg lacrimi siroaie...ascult o melodie atat de calda "Dragoste" Vama Veche...Ciudat de ce tocmai acum?!Scriu fara sens..nu vei stii niciodata...zambesc ..dar zambetul e o grimasa...o masca "de sticla" ...



Esti atat de aproape aproape ca pot sa te ating intinzand mana..dar totusi esti atat de departe...ne desparte orgoliul meu nemasurat....ne despart conceptiile noastre de viata...ma desparte teama de nu fi din nou ranita!

10 comentarii: