luni, 16 martie 2009

Ma simt atat de mica...atat de copil,atat e neajutorata...Fluturii mei verzi priviti de aproape sunt minunati...Nu cred ca voi putea scapa prea curand de vraja lor miraculoasa...Imi fac atat de mult bine is totusi atat de mutl rau...Speranta ca e doar un capriciu in a-i prinde in plasa si in jocul meu s-a destramat azi...Fluturii mei verzi m-au vrajiti nca odata si m-au facut sa simt din nou valul de caldura...M-au tinut atat de aproape de dansul lor copilaresc incat nu as mai fi plecat...
Hora lor demonica m-a cuprins si stiu ca iniferent cat as fugi o sa gasesc mereu drumul inspre ei,indiferent de cat de complicat e labirintul...Fug,alerg cat pot de repede ,ma indepartez...dar cu ce folos cand stiu ca oriunde m-as ascunde vraja celor doi fluturi ma va urmari si ma va gasi...
Ma simt ca un copil ratacit,pierdut in valurile marii,dar care in loc sa se sperie se lasa purtat in larg cu seninatate si bucurie.
Sunt acoperita de stropi de soare si vantul imi soptestesa ma intorc...nu pot privi inapoi,si totusi pentru mine inainte e doar ceea ce las inapoi...
..................................................................................
*
E o dimineata de primavara si sunt la mare...ma plimb singura pe plaja ,ascultand valurile si sunetul indepartat al unui vapor.Privesc cerul si realizez frumusetea cerului pictat de soare in culori vagi...E atat de indecis soarele in dimineata asta.Parca sa teme sa rasara total,parca inca doreste sa mai priveasca luna de la departare si s-o lase pe ea regina cerului...Cei doi astri se pot vedea impreuna pe cer la orele acestea...se privesc dar nu se pot atinge...imi amintesc din copilarie o poveste a celor doi astri..vag stiu ca cei doi traiesc de secole o iubire permanenta...
ma decalt si intru in apa..Ah e inca rece...
Ma trezeste putin frisonul ape reci pe picioare is adierea dulce a vantului de primavara...Mirosul sarat al marii e ca o binecuvantare...
Prietenii mei nu stiu pe unde m-am evaporat...dar nu aveam nici chef ,niic sare de spirit necesara sa ii ascult...Simteam nevoia sa fiu singura si sa vorbesc cu marea...Sa ii spun ca mi-a fost dor de ea si ca...ca mi-e dor de EL !!!Ah cat imi e de dor...
As vrea sa fie langa mine si sa ma tina in brate,sa ma priveasca in ochi si sa-mi spuna ..sa imi spuna ce? Nu, nu vreau sa imi spuna nimic,vreau dor sa fie aici...
...............................................
M-am asezat pe nisipul ud si rivesc marea...ma intind pe spate...sa simt intraga vibratie a apei ,a pamantului,a aerului...
Cineva se aseaza in fata mea...deschid ochii si privesc...uimita ...cum EL ma priveste zambind...Ma ridic buimaca,am impresia ca visez,dar nu zambetul si ochii sunt....sunt ale lui...Fara sa astepte nici un fle de salut ,niic un fel de semn ma ia in brate si ma saruta...o contopire totala a buzelor....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu