My way to be

BodyCum poti dintr-o prostie sa ajungi la ceva miraculos? Mereu am spus ca soarta este ironica… si viata in toata splendoarea ei. E urat ca lucrurile frumoase te pun intotdeauna sa faci alegeri…alegeri pentru care trebuie sa ranesti sau sa incalci principii. Si cum nici un razboi nu ramane fara victime in general ranesti toate persoanele pe care incerci sa le protejezi….si cum orice alegere este precedata de o lupta interioara in care toti demonii trecutului si ai viitorului se lupta sa te dea gata tu persoana ingrata ce incerci sa protejezi fericirea…ce o fi insemnand ea de fapt , tu inculpat si judecat…ziceam…iesi evident cel mai sifonat si cu sentimentul ca ai murit si ai inviat mai prost decat inainte…

Si cum evident nimic nu este simplu , idiferent de ce decizie iei …este gresita…

Si poate totusi iti doresti intelegere si compasiune…eh de fapt nu iti doresti toate astea pentru ca daca le ai , si din pacate de cele mai multe ori le ai, iti dai seama de nemernicia sufletului tau ingrat. Realizezi ca bunatatea celor din jur iti face rau si iti provoaca dureri mai mari decat lupta data in interior , in colturile cele mai intunecate ale constiintei tale subrede. De ce iti fac rau toate astea…pentru ca realizezi ce depravare salasluieste in adancurile sufletului tau si cum tu credeai ca esti o persoana cu coloana vertebrala, ca esti un copac ce nu se indoaie la furtuna, si cand colo, la cea mai mica tentativa cedezi si te arunci cu capul inainte ca berbecul la taiere….Dar in fine …cum nimic nu este corect in viata si cum totul este relativ nu trebuie sa ne palngem prea mult de soarta noastra, pentru ca in fond noi singuri suntem vinovati pentru cine suntem…

Si te trezesti zambind prosteste caci realizezi stupiditatea si nonsensul alegerii care de fapt nu e o alegere ci o inraurire de influente ale unor factori externi. Tut e credeai mai presus de toate astea, de tot ce inseamna sentiment si alegeri si la un moment dat iti dai seama ca esti mic…atat de mic si atat de neinsemnat si ca inteligenta care te-a condus de-a lungul vietii nu este una superioara ,ci una mediocre, de duzina. Si te enervezi, caci realizezi frustrat ca tot ce ai cladit despre tine era doar o minciuna si o iluzie. Te dezvelesti in proprii tai ochi si realizezi cu dispret ca nu esti nimic. Te privesti in oglinda cu superioritate si nu poti realiza cine e persoana aceea de acolo , acea persoana neinsemnata. Nu iti dai seama ca esti tu lipsit de toate mastile ce le porti in fiecare zi. Cel mai grav este ca nu te minti pe tine , ci servesti aceeasi minciuna si celor din jur. Si le-o servesti zi de zi pana cand, la un moment dat pierdut in propriile-ti masti …uiti daca ti-ai pus-o pe cea potrivita. Incepi sa umbli gol ..si toata lumea te priveste cu dispret si nu intelegi , nu intelegi ce se intampla. Toata lumea care pana acum iti zambea acum te-ar strivi ca pe o insecta.
Apoi te intorci spasit in interiorul tau, cauti cu umilinta sa gasesti adevarul despre tine, despre cei din jur …si trebuie sa alegi…dar cum sa alegi cand tu nu te intelegi pe tine, cand te lupti sa descoperi cine esti si ce vrei..?! Si iti dai seama ca esti slab. Iti dai seama ca astepti sa ia cineva deciziile in locul tau si ca depinzi prea mult de ceilalti…sau realizezi ca interesul tau e paote mai mare decat sentimental pur….sau efectiv realizezi ca de fapt nu stii in ce categorie intri si ca un lucru simplu este paote cel mai greu de realizat…