marți, 24 martie 2009

Anotimpuri...cuvinte...EU?!


A venit primavara...A venit caldura dulce a primaverii...Se zaresc zambete la fiecare pas,iar florile au inceput sa-si scoata timide capul ...Au inmugurit copacii..zumzetul insectelor se aude duios ca o un cantec linistitor.Pe cer se zaresc pasari.Se aud ciripituri timide. Veselie,tinerete,viata ,optimism-a venit primavara!!!!
Iau parte la toate aceste bucurii.A intarziat putin primavara...Totusi,ceva in mine inca stagneaza in iarna rece si pustie.E golul lasat de moartea unui anotimp-naivitate!!!Poate ca anotimpul meu e toamna,cu ploi,cu aramiul ei varstnic,cu luminile stinse si cu mirosul de fructe coapte.Poate ca totusi ,nu primavara ma caracterizeaza cu tineretea si revenirea la viata,ci acea toamna tarzie, cu experienta ei de secole.Mi-e dor sa fiu copil si mi-e dor de copilarie,dar stiu ca anii ce au trecut nu se vor intoarce si stiu ca frumusetea fiecarui an ce va veni o voi vedea abia cand a trecut.
Zambesc prosteste cu gandul la gandul ca ar fi fost o primavara mult mai calda daca...daca ...Daca ce ma intreb ? Poate ca nu fost sa fie,paote ca drumul meu are un alt sens ...Si totusi "in vara asta am sa ma-ndragostesc" undeva "pe-o terasa la mare" unde o "sa ma-mbat si sa cant".Acolo unde "marea te spala...te spala si te sareaza".si voi putea spune si eu ca "Insa ochii tai se vor pierde in noapte
Lasindu-ma pe mine-n urma lor
Stiu ca ochii tai vor fi doua soapte
Si mi-e foarte dor, mi-e tare dor de ei."
Apoi va veni toamna si voi realiza ca toate sunt doar vise,ca dragostea nu exista si ca trebuie sa ma maturizez...Iarna va veni si ea neintrebata si imi va ingheta inima pastrandu-mi speranta in locul cel mai secret si mai vizibil...in ochi!
Plecam mereu de la o idee iar pe drum ne oprim,pierzand firul; asa cream visele,sperantlee ,impletim lungi fraze fara nici un rost,care exprima durerea sau bucuria sufletului nostru.Asa imapchetam in hartie colorata gandurile noastre cele mai adanci.Ne jucam cu cuvintele si formam castele de semne,care luate singure se amesteca neinteligibil sub ochii nostri obositi.

Lungim agonia asteptarii ca cienva sa asculte,sa vada,sa inteleaga , sa raspunda si mereu ne lovim de indiferenta sau de interpretarea ilogica a vorbelor noastre.Gandim prea mult ,sau paote gandim prea multe.Ne credem intelepeti si speciali doar pentru ca avem darul ratiunii,dar cien suntem noi cu adevarat?Unde incepem si unde ne terminam...Ce insemnam in esenta?Ce vrem sa spunem si ce se intelege?
Filosofam prea mult si laum ttul personal.Ne maturizam mult prea devreme "As vrea sa ma dematurizez
Sa stau in ploaie si sa visez
As vrea sa te dematurizezi
Sa vii in ploaie si sa visez "

Prea multe vorbe ...prea multe ganduri...sunt propriul meu dusman...

4 comentarii:

  1. "primavara soarele se joaca-n mana ta" :)

    desi nu au o idee principala de transmis, cuvintele tale sunt...intr-un fel...placut!

    ai o dezordine foarte ordonata in cuvinte, daca pot sa spun asa...pacat ca in mai toate textele mergi pe aceiasi "panta" trista

    incearca si altceva :)

    zi faina!

    RăspundețiȘtergere
  2. @Razvan:Ms...nu merg pe o panta trista...in general merg pe realitate iar realitatea e trista ..e "doar o realitate cruda":)

    RăspundețiȘtergere
  3. "e pur si simplu o realitate cruda"...
    ...asa e, dar ar fi pacat sa nu vedem si "partea plina a paharului", nu crezi?

    :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Razvan:Jumatatea plina a paharului ramane doar o jumate care in general se duce si ea.....pe cand jumatatea goala e mult mai relevanta...ea nu se mai intoarce....dusa e si dusa va ramane:) Mi-a venit pe parcurs ...dar e o idee interesanta:)

    RăspundețiȘtergere