Viata curge lin ,isi urmeaza propriul curs indiferent de dorinta noastra arzatoare de a-l opri. Mi-e dor, mi-e dor de tot ce inseamna copilarie. Amintirile ma poarta in locuri si momente pe care le-as vrea inapoi si sa le pastrez la nesfarsit. Sunt fericita acum, dar exista unele lucruri pe care mi-as dori sa le fi vazut sfarsitul... As fi vrut cum un sarut se poate transforma in fluturi... cum o privire iti poate taia respiratia si te poate face sa zbori zile in sir, cum o atingere te face sa doresti mai mult si mai mult. As fi vrut sa nu ma fi transformat intr-o persoana rationala si putin cam rece. Cum iti dai seama ca intalnesti persoana aceea?
Cum oare poti alege pe cineva total si fara regrete? Cum poti iubi fara sa te intrebi daca iubesti si cum de iubesti? Cum este sa plutesti in permanenta fara sa stii si sa emani lumina si zambet chiar daca in fapt ai o gramada de probleme?
Ma intreb...oare vi s-a intamplat sa simtiti o atractie puternica fata de o persoana si sa stiti ca totusi daca ati alege acea persoana ati ajunge sa fiti raniti... Si daca ati patit ce ati ales? Siguranta sau incertitudinea?