Lumea arde iar noua ne arde de dragoste. Suferim ca tampitii ca ala/aia nu ne da atentie si scriem despre amintiri sau despre dorinte ingropate. Asa si? Ce rezolvam? Nimic! Speram ca intr-o zi cretinul/cretina o sa ajunga sa citeasca blog-ul , o sa se si prinda ca este vorba despre el/ea si osa vina plin/a de dragoste spre noi. Asa si? Chiar credem asta...Chiar speram prostia asta? Si daca pana la urma sa zicem ca se itnampal toate astea ,dar personajul creat de noi, amintirea ramasa in sulfetul nostru este total schimbata...Daca ceea ce vm revedea va fi ceva amuzant, patetic, ceva dizgratios? Ah..m-am saturat!!!!! M-am saturat sa visez, sa sper...sa fiu o roamntica incurabila. Poate ca dragostea AIA pe care o vrem cu totii chiar nu exista. Pai si daca nu exista asta isneamna ca o sa murim? Nu ! Evident vom merge mai departe, vom munci ca nsite sclavi o viata intreaga iar in moemntul in care ne vom plictisi de relatii pasagere, sau de singurtate , ne vom hotara sa facem pasul cel mare, ne vom casatori , vom avea copii , vom avea nepoti si evident, la un moment dat, o sa murim!!!! Ce atata dragoste, ce atatea vise? Totul este efemer.....