duminică, 26 aprilie 2009

Nostalgie...



Au inflorit salcamii si simit mirosul copilariei.Ascult vrabituele cantand trilurile lor dulci si luna pe cer asteptand sfiaosa sa protejeze imbratisarile indragostitilor ce se plimba pe sub salcamii infloriti.Si dimineata racoroasa e intampinata de raze mici de soare.Un nor pufos aduce o ploaie calda .Un raset dulce de copil si -o voce blanda ce-l alina...Un salt zglobiu de caprioara si-un clipocit cristalin de izvor ...toate acestea anunta cu bucurie ca au inflorit salcamii...


Simt un gust dulceag de primavara si ma alint pe sub salcam zambind ca o nebuna.E-un cantec totu-n jurul meu.Iarba e verde in gradina si copacii toti sunt colorati si ne ofera tuturor parfumuri gratuite....Vai, cand va fi inventat parfumul naturii?Ce parfumar ar putea imita mirosul salcamilor si al copilariei...In aer vin miresme dulci de branzoaice si cozonaci...Mi-e foame si ma gandesc la bunica si la buantatile pe care mi le pregateste de fiecare data cand ajung acasa...Mi-e dor de mama care e atat de buna si cand gresesc ma cearta si apoi tot ea,saraca ,vine si ma-mpaca...Il vad acum pe tatal meu...cu ochii verzi si blanzi.M-a invatat inttodeauna sa fiu corecta cu ce idin jur si de fiecare data imi e aproape chia de gresesc si nu...Te vad pe tian sora draga,te vad,desi nu mai esti...si imi aduc aminte de liliecii infloriti din gradian de la tara...


Am in fata buchetele de flori multicolore pe care le culegeam de pe camp impreuan si garla ce dadea pe dianfara sub ploile caldute...


Acum am in minte castelul din nisip si galetusa plina cu scoici..sticla cu apa de amre si borcanul cu nisip...Rad acum cu o pofta nebuna de tot pentru ca imi amintesc mirosul scoicilor cand le aduceam storcite acasa si fata amuzanta a mamei care se chinuia sa stranga dupa noi dezastrul...


Si calul pe care l-am calarit de atatea ori la tara,caruta pe care o conduceam vitejeste ,lacrimile de pe obraz cand vedeam biciul si ma gandeam la durerea calului meu preferat...


Amintirea jocurilor copilariei e mai vie ca niciodata.Blocul bunicii ,leaganul din parc,poznele mici si dese ...sunt atat de recente incat nu-mi vine sa cred ca a trecut atat timp...


Colegii de scoala,colegii de liceu ...au crescut cu totii si ...


Dar nu,nu despre ACUM e vorba,e vorba despre copilarie...




7 comentarii:

  1. toate aceste lucruri minunate vor ramane zugravite in sufletul tau...nimeni si nimic nu ti le poate sterge...asta e tot ce conteaza :)
    amintirile frumoase sunt singurele lucruri valoroase ale vietii

    RăspundețiȘtergere
  2. @Razvan:Da ,si in fiecare an mirosul salcamilor si al primaverii reinvie in mine clipele acelea minunate...

    RăspundețiȘtergere
  3. sti..inceputul textului tau mi-a amintit de o poezie inceputa de mine primavara trecuta, la ta, dupa o ploaie...

    O ploaie nesfarsita
    Sufletul mi-a cuprins
    O ploaie mult dorita
    Ce cade ca-ntrun vis

    E ploaia care spala
    Durerea si tristetea
    E ploaia care iara
    Vesteste tineretea

    Gradina prinde viata
    Caci totul inverzeste
    Natura ce-a mareata
    Minunea prevesteste

    E ploaia dupa care
    Curcubeul rasare
    Iar cerul innorat
    Frumos s-a luminat


    poate o s-o si termin candva...sau poate farmecul ei e chiar atat...cat am scis atunci...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Razvan:Stii...intotdeauna m-am gandit ca nimic n uare sfarsit...in general eu creez sfarsituri si atunci cand s-a terminat ceva...imi imaginez ca poate ...nu stiu se continua intr-o infinitate de altceva...dupa cum ai observat la mine toate textele mai asteapta ceva...si e la latitudinea cititorului sa-i faca un sfarsit...;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. sa inteleg ca sunt direct raspunzator pentru finalul la "doar o poveste neterminata" ? :D

    RăspundețiȘtergere
  7. @Razvan:Pai ...tinand cont ca nu e termianta...tiannd ocnt ca nici macar n uare un final relativ...iti poti imagina tu unul...dar de la finalul tua pot urma alte si alte fianluri...:)

    RăspundețiȘtergere