EA

...Statea in pat , intinsa, privind luna. Cam cu vreo doua zile in urme il zarise. Nu stia daca si el o vazuse desi si-ar fi dorit. In ziua aceea se simtea puternica si sigura pe ea. Ar fi vrut sa se opreasca sa il intrebe ce mai face, dar orgoliul ei castigase inca odata. De prea mult timp renuntase la ideea ca iubirea poate aduce ceva bun in viata unui om. Simtea inca odata vraja lui asupra ei ...dar era mult mai slaba decat in trecut.Se mintea singura spunandu-si ca el a pierdut ,nu ea. Apoi ii gasea scuze si se acuza pe ea. Nu stia acum ce simte. Ar fi dorit sa fie indiferenta, dar nu era. Plansese prea mult pentru ceva ce nu putea avea. Fusese un timp in care il pusese pe el pe primul plan si suferea pentru ca nu primea atentia lui . Nu suporta ideea ca cineva sa o manipuleze ,sa o joace pe degete, iar el reusise. Cel mai mult o deruta era faptul ca stia si ca nu o deranja. Il dorise aproape din prima clipa in care il cunoscuse. Isi aducea aminte de plimbarea nocturna prin tot orasul. Cand il ciondanise toata seara si apoi se impacasera printr-un sarut dur dar dulce. Zambea la gandul ca el o facea sa fie altfel, sa prinda aripi si sa nu ii pese de nimic. Dintr-o data se trezi din reverie. Privi luna pana cand somnul puse stapanire pe ea.