luni, 19 aprilie 2010

EL

Ca de fiecare data cand se gandea la ea, el avea zambetul invingatorului pe fata. Stia ca o vrajea. Parea ca o papusa in mainile lui. Se transforma de fiecare data cand erau impreuna. Incerca atat de mult sa fie rece si indiferenta incat oricne ar fi privit-o si-ar fi dat seama ca e nebuna dupa el. Inca isi aducea aminte cand se plimbau prin magazine zambetul ei la vederea unor manusi cu cap de mort. Ar fi vrut sa i le cumpere doar ca ei nu stiai cum sa ii faci un cadou fara sa iti iei una. Oglinda aceea le inapoise imaginea lor impreuna. Zambi la gandul cum se inrosise toata. O vedea naiva ... avea un scop precis sa o zapaceasca pana o sa ii cada in brate si apoi sa nu ii mai pese de ea. Pare o prada usoara ...doar ca si o naiva indragostita are surprizele ei. Intr-un fel o placea si nu ar fi vrut sa o raneasca, iar in alt fel era doar o alta ...si ar fi vrut sa scape cat mai repede de ea. O dorea dar nu o voia in viata lui pentru prea mult timp. Nu era genul care sa puna suflet iar ea era fix opusul lui. Aproape o uitase de cat timp nu se mai vazusera...dar ca de fiecare data cand reusea sa nu se mai gandeasca aproape deloc la ea , sa iasa cu altele si sa fie totul bine..ceva sau cineva ii aducea aminte de ea. De data asta chiar ea ii aparuse in cale. Trecuse pe langa el aranjata,aratand ca o fata...Era chiar draguta si ar fi vrut sa ii vorbeasca dar ea nici macar nu se uitase inspre el...Cevoa in ea parea schimbat...Era toata un zambet...putea spune ca e fercicita...doar ca ceva in ochii ei il oprea. Un nor mic ii umbrea ochii. Stia cand era cuadevarat fericita. O vazuse. Acum in schimb era altfel. Poate putin mai matura , mai feminina ,dar nu fericita in totalitate. Ar fi vrut sa aibe curajul sa o opreasca. Sa o intrebe ce mai face, dar nu isi permitea sa intervina din nou in viata ei si apoi sa o lase balta. Nu voia sa o mai raneasca. Stia ca daca ar fi vrut cu adevarat ea l-ar fi iertat, ar fi avut-o inapoi dar nu stia daca era cea mai buna idee. El ...nu cauta ceva serios , ea era prea mult pentru el. Responsabilitatea pastrarii inimii intacte, fara pata, era prea mare pentru el. Nu putea pur si simplu sa renunte la libertate doar pentru ca o iubea. Nu putea renunta la felul lui de a fi doar pentru a o iubi pe ea. Ar fi fost altfel si paote ca intr-un fel se temea sa o iubeasca si poate ca se temea sa nu sufere...
Acum statea singur, privind luna si zambind unei himere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu