Este atat de ciudat sa imi citesc propriile postari. Atat de mult sirop in ele si atata dulceata. Parca sunt scrise de o alta persoana si nu de mine. De cele mai multe ori sunt genul critic, rautacios in viata reala, dar aici nu pot decat sa scriu altfel, sa fiu altfel. Uneori ma pierd printre personaje confundandu-ma cu ele. Apoi revin la realitate ci recitesc ce am scris. De ce am scris si cum de am scris ceea ce am scris. Nu imi inteleg imaginatia, nu vreau poate sa ma confrunt cu mine insami. Undeva in creierul meu e o rotita care in mod sigur nu functioneaza cum trebuie si este posibil sa mearga in sensul opus. E ca atunci cand intri in transa...cand esti hipnotizat si spui tot ce ti s-a intamplat dar tu nu iti mai amintesti... E pur si simplu altfel cand te apuci sa scrii...uiti de toti si toate...si pur si simplu esti fericit aici...si crezi ca poate realitatea nu e atat de cruda pe cat o vezi...si crezi ca visele se pot implini...si crezi..da crezi si speri devenind un inocent si un "prost"....dar cat este de bine. E o senzatie de eliberare..............